Georg TraklPetre StoicaZilnica trecut prin iad şi paradispe cărări cunoscute numai de el.Aripa de beton a oraşelornu i-a strivitpleoapele calm umbrite.Iar sufletul îi era frumos:o creangă de bradarcuită sub povară moale de nea.Spunându-şi cu muţenie durereagura i s-a întipăritîn ceara toamnei molatece.Clopotele seriiîncă bat pentru sufletul săude copil cu spice în palmă.De atâta iubirepentru umili şi peisaje adormite-n amurgtrupul lui s-a prefăcutîn treapta focului mareînaintea căreiase topeştefruntea de ghiaţă a nopţii.Fericiţi sunt cei ce-l aud.  Pe lângă mlaştinăPetre Stoica (din 59 de poeme), traducere, prefaţă şi note!Drumeţ prin vântul negru; în tăcerile mlastineiLin şopteşte trestia uscată. Pe cerul surSe înşiră un stol de păsări sălbatice,de-a curmezişul, peste ape mohorâte.Forfotă. În coliba năruităPutreziciunea adie cu aripe negre;Mesteceni schilozi suspină în vânt.Amurg în cârciuma părăsită. Drumul întoarce...