Sări la conținut
Personal 106

Ghiocelul, de Otilia Cazimir 

    De sub un bulgăre-nghețat Cu căciulița albă de zăpadă, Un ghiocel sfios și speriat Își scoate căpușoru-n vânt să vadă. Ce minunată-i dimineața-n crâng Și ce călduț și bine e afară!… De ce-ar întârzia-n pământ, nătâng, Când are strai nouț de primăvară? E liniște în jur… Și-i cel dintâi, Și-i singurel: un firicel de … HAS_LINK_BACK