Președintele Franței, Emmanuel Macron, vine, în plină vară, pe 24 august, într-o vizită oficială la București. Din punctul de vedere al importanței politice, vizita este comparabilă cu întâlnirea Iohannis – Trump de la Casa Albă.
Când scriu aceste rânduri, Europa se afla încă sub șocul
atentatului oribil de la Barcelona. De-a lungul și de-a latul
Europei, de la Londra la Stockholm, de la Berlin la Paris, coborând
până la Barcelona, teroriștii, majoritatea fundamentaliști
religioși, ne arată, în cazul în care luați cu treburi mai uităm,
că Europa este una singură, că împreună trebuie să trăim și să ne
apărăm.
Președintele Franței, Emmanuel Macron, vine, în plină vară, pe
24 august, într-o vizită oficială la București. Din punctul de
vedere al importanței politice, vizita este comparabilă cu
întâlnirea Iohannis – Trump de la Casa Albă. Așa cum este America
în plan global, este Franța pentru România în plan european. Așa
cum România are un parteneriat strategic cu SUA, tot așa are un
parteneriat strategic și cu Franța.
România a devenit cu adevărat importantă pentru Statele Unite
abia după războaiele din Afganistan și Irak. România a fost
importantă pentru Franța imediat după Revoluție, în 1990. Dăm
deoparte extraordinarele legături istorice și culturale
româno-franceze, care se întind pe parcursul a câtorva sute de ani.
Dacă este să vorbim strict de perioada de după Revoluție, există
doi președinți francezi cărora România le datorează întregul
parcurs european și pro-occidental. Este vorba despre François
Mitterrand și Jacques Chirac.
Mitterrand l-a convins pe cancelarul german Helmut Kohl că
extinderea UE în Est trebuie să cuprindă și România, nu doar cele
patru țări din Grupul de la Visegrad- Polonia, Ungaria, Cehia și
Slovacia. Mai târziu, Chirac a adus România în prim plan, la
Madrid, în 1997, insistând pentru admiterea țării în NATO. Atunci,
președintele democrat Bill Clinton a folosit practic dreptul de
veto al Americii pentru a înfrânge voința Franței. În 2002 însă
România a fost invitată în NATO, la Praga, de președintele
republican George W. Bush. A fost și meritul unei active diplomații
franceze, desfășurate pe parcursul a 5 ani. Următorul președinte al
Franței, Nicolas Sarkozy, a avut nenumărate proiecte pentru
România. Din nefericire, epoca Băsescu nu a fost prea permeabilă la
acestea.
Prezența economică franceză în România este deja un fapt
divers pentru români, de la Orange la Renault, de la Carrefour la
BRD, investitorii francezi au făcut din România a doua casă. E de
prisos să vorbim despre relațiile culturale excepționale dintre
cele două țări.
Surse DCNews ne-au confirmat că președintele Macron va sosi la
București cu oferte precise în plan politic, economic și militar.
Politic, Macron va insista pe ceea ce își dorește și Bucureștiul:
unitatea atât de necesară a Europei în fața barbariei și a
provocărilor de toate felurile.
Economic, relațiile sunt atât de avansate încât ele se
autogenerează în permanență. Macron ar fi însă în special interesat
de proiectele în domeniul energiei, esențiale pentru prosperitatea
oricărei țări. În domeniul militar, Macron va propune Bucureștiului
o contribuție importantă la apărarea comună a flancului estic al
NATO și UE.
În Rose Garden, Iohannis și Trump au convenit asupra
necesității prezenţei americane, umane și tehnologice în România.
Pentru a fi cu toții mai în siguranță, România ar putea achiziționa
din SUA, pe lângă avioanele F16, rachetele Patriot, elicopterele
Bell sau sistemul de comandă numit C4I, centrul nervos al unei
armate moderne.
Președintele Macron va dori să atragă atenția României asupra
necesității prezenţei tehnologice europene în țara noastră.
Francezii au cele mai bune rachete antiaeriene cu rază scurtă și
medie de acțiune. Ele nu sunt în concurență cu sistemul Patriot, ci
sunt complementare. Elicopterele Airbus, pentru armată și poliție,
se construiesc deja în fabrica nou-nouță construită la Brașov. Ea a
fost ridicată gard în gard cu vechea fabrică IAR-Puma, construită
acum jumătate de secol tot cu francezii. Macron ar putea să mai
propună rachete necesare marinei și apărării litoralului românesc.
După cum se vede, și America și Franța sunt interesate ca marea şi
cerul României să fie perfect apărate. Până ca un inamic să pună
bocancul pe pământ românesc, tot ce zboară sau pluteste cu gânduri
criminale față de teritoriul NATO sau UE trebuie doborât sau
scufundat.
Franța pare că va veni și cu oferte concrete ca totul să fie
produs în România, în fabricile care în vremea lui Ceaușescu
asigurau țării cel mai important export de armament din lagărul
socialist, cu excepția URSS. Regiuni întregi din Dâmbovița,
Prahova, dar și cunoscute orașe din Ardeal ar putea, pur și simplu,
învia.
Acceptarea ofertei președintelui Macron nu ar însemna în
niciun caz stânjenirea parteneriatului strategic cu Statele Unite.
Francezii vor încerca doar să fie complementari față de zonele de
interes americane, de care nu trebuie să se atingă nimeni. Cu dubla
protecție, americană și europeană, România are o șansă în plus la
dezvoltare. Cu atât mai mult cu cât Franța nu a aplaudat niciodată
în ultimii ani gravele derapaje de la București în privința
respectării drepturilor omului și a democrației. E adevărat că
personalități importante au primit Legiunea franceză, dar înalta
distincţie a fost distribuită uniform… Legăturile multiseculare
româno-franceze au făcut Parisul să-i înțeleagă mai bine pe
români.
Din categoria:Politica