Am citit o știre de pe surse neprecizate, distribuită de G4media, și m-am grăbit să o trimit unui prieten care își face veacul și își mănîncă nervii cu agricultura.

Războiul din Ucraina i-a picat mult mai rău decît o bombă în mijlocul recoltelor sale de anul trecut și l-a împins într-o situație dificilă. Credeam că știrea despre posibilele despăgubiri negociate la Uniunea Europeană îi mai încălzește sufletul și socotelile.
La Bruxelles se negociază compensări de acordat fermierilor din trei țări producătoare de cereale, cele mai afectate de războiul din Ucraina.

”Cauza pierderii e dată de prețul mult mai mic cu care sunt vândute cerealele din Ucraina, care sunt produse cu costuri mult mai mici. Primele propuneri ale Comisiei Europene, bazate pe propunerile de la Ministerele Agriculturii din fiecare stat membru, sunt de 30 milioane de euro pentru Polonia, 16 milioane în Bulgaria și 10 milioane către România”. (G4media)

Mă gîndeam că îi dau o veste bună și îi mai îndulcesc necazurile. N-a trecut mult și m-a sunat cu o voce de om călcat pe bătături.
– Asta-i bătaie de joc!
– Ce vrei să zici?
– Ăsta-i rahat în ochi de la Uniunea Europeană! Știi cam cît grîu am ajuns să exportăm noi în fiecare an?
– Nu știu! Niște milioane de tone!
– Mai exact, în 2021/2022 am exportat 12,4 milioane tone de cereale. Dacă n-ar fi fost războiul, ar fi trebuit să exportăm cam tot pe atît. Ia și împarte 10 milioane de euro la 12 milioane de tone! Știi cît rezultă pe o tonă? Îți spun eu? Rezultă 0,833 de euro pe tonă! Asta dacă românii ar fi putut exporta, că n-au putut ieși cu grîul din țară și să vîndă! Știi ce-i asta? Căcat în ochi! Prețurile au căzut în cap din cauza războiului. Ucrainenii și-au vîndut recolta și se apropie de fundul sacului. Culoarul de transport cereale funcționează și rușii exportă la greu. Au devenit principalii beneficiari ai aranjamentului de transport și vînd cu preț de nimic, în vreme ce noi stăm cu hambarele și cu silozurile pline. Mă înțelegi? Și să vezi ce urmează!
– Ce?
Ucrainenii vor însămînța probabil o treime din suprafață, nu mai mult. Anul trecut au acoperit abia 40% din suprafața arabilă. Rușii vor semăna cît vor, iar noi vom fi într-o situație dramatică. Nu-i destul că recolta anului 2022 a fost obținută cu prețuri de trei ori mai mari. Cea a anului 2023 o vom face și cu îngrășăminte de trei ori mai scumpe și cu motorină la preț dublu, plus alte cheltuieli crescute. După părerea mea, dacă punem pe un talger prețurile de valorificare de acum și pe celălalt costurile de producere pentru o tonă de cereale rezultă o pierdere de cel puțin 50 de euro pe tonă. Socotim o producție 6 tone la hectar și ne alegem cu o pierdere de 300 de euro la hectar. Înmulțim 10 milioane de hectare de teren arabil cu 300 de euro și ajungem la o pierdere estimată de 3 miliarde. Aici este problema cea mare, adică drama agricultorului și a producătorului de cereale de la noi.

Asta este nenorocirea pe care ei n-o văd și de-aia eu zic că 80 de cenți este rahat în ochi. Nenorocirea noastră este mult mai mare și ei n-o pricep. Ne scot ochii ca să poată spune că ne ajută fără să-și dea seama că în acest moment îi sprijină pe ruși.

Decît să comentez petardele politicienilor, mereu altele cu fiecare zi, mai bine reproduc strigătul de alarmă al unui fermier român.
Poate aude și înțelege cineva!

CORNEL NISTORESCU / http://cotidianul.ro/