Să ne atingem cu buzele până trupurile noastre se vor cutreiera în tandem cu pământul.

Să cunoaștem fiecare cameră a interiorului nostru și să ieșim vii din toate războaiele tăcute.

Să ajungem pe căi nebântuite ducând în palme păcatul.

Să-mi fie Calea Lactee.

Să te urmez pe tărâmuri vagi, necunoscute.

Să nu punem întrebări și să pășim lent peste răni necicatrizate.

Să nu ne pese de Ieri și nici de Mâine

Să fie doar acum.

Să ne plimbăm pe liniile vieții din palmă Și să nu ne fie frică de ce va urma.

E o nouă poveste

Poate o trăim fără frică.

Fără dileme și fără neîncredere

Să fim pentru noi

Să nu implicăm iubirile consumate

Și să nu jucăm roluri

Hai, să iubim așa cum nu s-a iubit nimeni!

Și scriem o carte sau o poezie despre noi

Să privim cerul

Să călătorim

Să gătim clătite
Să iubim
Apoi, să punem punctul pe G.
Să înconjurăm. Să coborâm. Să ne ridicăm.
Să ne cufundăm în adâncuri.
Să ne ținem în brațe până acest pământ va fi cuprins doar de Iubire.
sursa: https://destainuirilemariei.com/