Să ne ținem în brațe până toate stelele vor cădea, iar pleoapele vor deveni păduri întunecate.
Să ne atingem cu buzele până trupurile noastre se vor cutreiera în tandem cu pământul.
Să cunoaștem fiecare cameră a interiorului nostru și să ieșim vii din toate războaiele tăcute.
Să ajungem pe căi nebântuite ducând în palme păcatul.
Să-mi fie Calea Lactee.
Să te urmez pe tărâmuri vagi, necunoscute.
Să nu punem întrebări și să pășim lent peste răni necicatrizate.
Să nu ne pese de Ieri și nici de Mâine
Să fie doar acum.
Să ne plimbăm pe liniile vieții din palmă Și să...