Partidele clasice din Franța n-au mai putut da candidați credibili în alegerile prezidențiale din 2017.

Extrema dreaptă și extrema stângă au adunat aproape 40% din voturile pentru președinția țării.

Noul președinte al țării a fost votat de un curent proeuropean din electoratul francez care nu mai adună pentru dreapta și stânga moderată decât tot atâta cât adună și pentru pentru cele două extreme. Curentul social-democrației franceze a fost egalat de curentul comunismului, iar curentul dreptei s-a prăbușit sub 25% din simpatia populară.

Ce a contribuit la această bulversare rapidă a sistemului politic din Franța? Primăvara arabă, acesta este răspunsul. Haosul din Libia de după Gadaffi. Haosul din Siria lui Bashar al-Assad. Haosul din Irakul de azi. Capacitatea Franței de a juca ca o putere de seamă în aceste evenimente s-a dovedit a fi nesemnificativă. La fel și capacitatea UE, noul nume de mare putere al Fran�...