S-a petrecut un fapt bizar, hârciogul, a ajuns primar,
Într-o comună de godaci, cu obicei de-a prinde raci –
Ce l-a adus în fruntea lor?!...Politichia, dragilor…
El le-a promis că face glia, o mlaștină cât Galaxia,
Și unde-i mlaștină – sunt racii, s-or dedulci și prostănacii,
„Va curge laptele și mierea”, e fleac și Muntele Muierea,
Pe lângă faima ce-o să fie, pentru hârciog și răcărie,
S-o minuna o lume-ntreagă, de el și-a sa comună dragă!!!...
„Dar trebuie și sacrificiu, pentru-așa amplu edificiu”,
A spus hârciogu-ajuns primar, „vom crește taxele măcar,
Ca la oraș, dacă doriți, cu racii să vă procopsiți!...”
Niciun godac n-a protestat, au strâns din dinți și au sperat,
La trai mai bun, la fragi și mure, și ghinde fragede-n pădure,
Poteci umbroase spre coteț, raci doldora cu-așa isteț,
În fruntea obștei de godaci, la trup bogați, la minți săraci,
Și-n loc de mlaștină-răcărie, văzut-au o...orezărie!!!... –
Că asta-i treaba, ce să faci, hârciogul nu mănâncă raci,
Iar dom’ hârciog are talentul, să strângă-avere elementul,
De parcă-ar fi Matusalem și-are Haremul din Salem,
Și sute hârciogași ca prunci!!!...Că-ți vine votul să-l arunci –
Eu nu știu cum s-a întâmplat, că-i la al patrulea mandat,
Godaci ca ăștia n-am văzut, este ceva de necrezut...
Duc dorul racilor mandate, le sunt fecalele taxate,
În iarbă-a semănat pietriș, a luminat orice tufiș;
Bugetul este stors de vlagă și mâlc e o comună-ntreagă,
Printre godaci sunt trepăduși, majoritari – ceilalți „traduși”,
Hârciogul e „bătut în cuie”, de scaunul din Primărie,
Și fură voturile-n draci, plătind „mistreți” cu câțiva raci!!!...
Morala fabulei, se știe, leită-i bietei Românie –
„Hârciogii” în majoritate, conduc orice comunitate,
Godacii, chiar hrănesc poporul, „hârciogii” strică viitorul,
Ca orice rozători tâmpiți, strâng doar de-avere amețiți!!!...