Dupa multe planuri gandite si razgandite de a petrece un weekend mai lung pe bicicleta, am ajuns sa facem 2 zile de hiking in Padis. Dar nu fu rau! :)

Am fost de mai multe ori in Apuseni, dar de fiecare data in vecinatatea Padisului. De auzit, am auzit multe despre zona: unii ca e un must, altii, ca nu prea. Stiam sigur ca vreau sa vad Valea Galbenei, restul nu mai conta atat de mult. Ajunsi in fata intrebarii: "No bine! Incotro?" (din cauza de masina care vroia o vacanta de cutie de viteza), am zis " Pe cai si hai in Padis!".

Am facut rost de alti cai putere, ne-am luat cortul si sacii de dormit si am plecat. Vineri seara, pe la 8.00 asa ca sa nu ne arda soarele prea tare.

Dupa un drum foarte fain, mai putin ultimii 10 km (care daca nu esti sigur de masina ta, OCOLESTE-I!)

Am ajuns pe la 11.00 noaptea la un loc de campare langa un paraias. Fain: liniste, susur de apa, oameni cu respect fata de ceilalti. A fost un noroc chior! Ne-am dat seama de asta sambata seara cand, trecand pe langa locul de campare clasic din Padis, am fost insotiti pana departe de sunete "suave" de manele si miros imbatator de mici si alte prajeli.

Dar nu despre asta am vrut sa scriu, ci sa va povestesc despre cele doua circuite pe care le-am parcurs in cele doua zile: Circuitul Galbenei si Lumea Pierduta.

Traseele sunt foarte ok semnalizate, e foarte greu sa te ratacesti. Foarte tare este ca iti poti descarca circuitul pe telefon si poti verifica daca esti pe traseu sau nu in orice moment. Si asta folosind un cod QR afisat pe trunchiul unui copac la inceputul traseului. L-am testat si functioneaza.

Si acum sa povestim putin despre trasee. :)

Circuitul Galbenei e un traseu de 9-10 ore. Acum, daca esti un mergator bun si nu stai sa te racoresti sau sa casti gura la frumusetile de pe drum, il poti face si mai repede. Noi l-am facut in 10 ore, dar ne-am racorit in Galbena, in gurile pesterilor, am facut vreo 3 pauze de mancare (una in Glavoi, pe ceva terasa), am stat si ne-am minunat de una alta, nu ne-am grabit.

Descrierea traseului o poti citi pe link-ul de mai sus. O sa povestesc impresiile mele despre acest traseu.

E un traseu complex cu izbucuri, cu avene, cu poieni, cu multe urcusuri si coborasuri, cu pesteri si cascade. De toate pentru toti!

Cea mai mare parte a traseului e prin padure, ceea ce a ajutat foarte mult, la vremea caniculara de afara.

Personal cel mai tare m-a incantat Valea Galbenei. :) Forme spectaculoase sapate de rau in roca muntelui, pesteri din care doar auzeai susurul nervos al apei si la gura carora te racoreai, carare accidentata strabatuta cand pe frunze, cand pe stanci, cand tinandu-te de lanturi, cand sarind in piatra in piatra.

Adrenalina si bucuria pe care am simtit-o strabatand aceasta vale a compensat portiunea de mers prin soarele arzator de la Poiana Florilor inspre Pestera Focul Viu. In ciuda numelui, aceasta pestera adaposteste un ghetar. Parte din ghetar e acoperit cu frunze si trunchiuri de copaci cazute prin deschizatura din tavanul pesterii, dar stalactitele de gheata din spate si aerul atat de racoros incat faci rotocoale de abur cand vorbesti, iti alunga orice indoiala: sigur e gheata! Se spune ca la orele pranzului lumina soarelui care patrunde prin tavan ofera un spectacol extarordinar (de aici si numele). Nu pot confirma; am ajuns dupa masa. :(

In ciuda tunetelor din departare ne-am abatut si pe la Piatra Galbenei. E un loc de belvedere superb. Zona ti se desfasoara in fata pana departe: Groapa Ruginoasa, partia de schi de la Vartop, Valea Galbenei, Poiana Florilor. Dupa 7 ore de mers prin padure, vai si poieni, aceasta deschidere iti taie rasuflarea.

Incarcati cu inca o doza de energie de la privelistea ce s-a lafait in fata noastra, ne-am intors la poteca noastra urmand traseul prin Poiana Glavoi, "la Grajduri" dupa unii, si inapoi in Padis.

Nu e un traseu foarte dificil, dar nu ar strica sa-ti iei in picioare niste incaltaminte adecvata (nu tenisi sau sandale, ca unii), sa te asiguri ca ai la tine suficienta apa (mai ales daca mergi in iulie-august) sau ca stii unde poti face un refill (sunt cateva izvoare pe traseu), niste batoane energizante/ fructe sau ceva de mancare care sa-ti dea energie. Ce e foarte tare la acest traseu este ca desi lung, nu sunt tarabe sau terase cu mici si alte mancaruri mirositoare si fumegatoare pe marginea drumului. Le-am intalnit in zona de campare "La Grajduri" alias poiana Glavoi (cel putin asa ne-au spus unii) si in Padis. Ar fi bine sa te imbraci cu haine lejere de mers pe munte. O pelerina si un rucsac (nu punga sau poseta) ti-ar putea fi de mare ajutor pe drum.

La final asteapta-te sa ai putina febra musculara, sa simti o oboseala placuta, dar in acelasi timp sa fii plin de entuziasm de la frumusetea traseului.

Lumea pierduta - e un traseu facut parca pentru gnomi si pitici. :) E chiar o lume pierduta, in care trunchiuri de copaci zac putrezind pe covorul de frunze moarte, printre alte trunchiuri inca vii. Poteca ingusta a traseului te duce pe rand prin paduri, poieni, peste parauri, urca pe stancile spalate de apele unui parau secat, printre tufe de zmeura, muris si urzici. Te trece periculos de aproape de gura avenelor cu funduri mai mult sau mai putin adanci. E un traseu in care auzi suieratul vantului printre frunzele copacilor, susotitul apei din parau, tipatul uliului pornit la vanatoare, pasul iepurelui speriat de sunetul pasilor tai.

Lumea pierduta e un traseu care ajuta sufletul sa se linisteasca, sa uite pentru vreo 3 ore de zgomotele agitate ale lumii noastre.

Nu vreau sa scriu mai mult decat atat: Daca iubesti muntele si mersul pe munte TREBUIE sa ajungi pe aici! (asta daca nu ai facut-o pana acum)