John Fowles nota  la 5 aprilie 1952:

„… sunt din ce în ce mai conștient de homosexualul latent din mine. Îmi place să stau cu anumiți elevi, mă atrag prea tare, vorbesc cu ei prea des. Nu-mi fac griji. E drept, câțiva dintre adolescenții de-aici, ajunși în ultimul an al îmbobocirii lor, când lipsa sexului îi face chiar mai feminini, sunt foarte frumoși. Zburdalnici, exuberanți și plini de-o inocență fragedă, ca păsările cântătoare primăvara sau ca pomii fructiferi în plină floare. Uneori mă simt ca și cum aș sta într-un râu de tandrețe, care e în pericol să se reverse. Deși, cred eu acum, nu mă văd atât de nesăbuit încât să-mi permit să-i seduc. „

sursa: John Fowles, Jurnale, trad. și note de Radu Pavel Gheo, Iași, Polirom, 2014