În viaţă suferă doar cei puternici.
Ei, oricând gata la chemarea vremii
Fac scut de nepătruns, din gând şi suflet,
Durerile străine să se stingă.
Simpli ostaşi ai Datoriei, poartă
Răni, una după alta, nevăzute,
Deasupra-le cu buze incendiate
Cântecul setea şi-o potoleşte.