Iar noi

​Ne alunecă degetele

Unele în altele

Și frigul se cuibărește 

Între ele – 

Noi alunecăm pe drumuri

Dretunghiulare înghețate, 

Stânga, dreapta,

Am ajuns în centrul nostru. 

Ne oprim. 

Tu îmi sufli degetele

Încleștate de ale tale

Și toata iarna din mine pleacă. 

Sărutul tău. 

Buzele tale reci și umede, 

Dureros mușcate, 

Îmi sunt primăvara. 

Frigul se împarte în fire de păr, 

Înghețat și el, 

Se dezleagă de mine prin gene//

La orice clipire, e tot mai departe. 

Iarna, noi ca doi copii ne regăsim 

Căminul în noi – 

Mereu cald, mereu așteptându-se 

Să apărem.

Filed under: nustiu