Sări la conținut
AL

Alexandra M.

Între 04.10.2025 și 30.10.2025, a publicat 47 articole, citite de 13.566 ori, cele mai multe scrise în categoria Personal (47 articole) .

Cele mai recente

Personal

​[Days before spring] 

Blind dog. Clean street (obviously not) Cut trees //skies drowned in clouds. (obviously going to rain) Old buildings. New fancy buildings. Invisible name written on them – M O N E Y Banks. Bank accounts advertising. Students. Sad. Meaningless. Clothes. Girls looking at you for you to look at them. Look at me, I’m all... Continue Reading →

Personal

Reminder

Maybe it was too late. Maybe it was too early – I wouldn’t have known. I found myself awaken, with my eyes barely open, staring at the ceiling, inspecting the light playing in silent mode. Finally a sunny day – I thought to myself. This city became so crowded since I first came here, it’s... Continue Reading →

Personal

The sea in you

The sea holds inside so much memory It could write about all the moon phases, Late night cries and morning goodbyes, Describe every child laughter and each lover’s first kiss And still never finish a whole chapter The sea catches glimpses of people’s life But never learns the whole story. When I stepped into your... Continue Reading →

Personal

human roots

Time dilates in the corner of my eyes, as I see my younger self and my older one – staring at each other, holding hands I am the thin hair, covering my mother’s cheek, as she smiles back at me, seconds after I am born – I am my mother’s soul. My father’s pride grows... Continue Reading →

Personal

Treispe octombrie

Ne zbatem între ieri şi mâine, ameţind, mergem pe acelaşi drum de atâtea ori, dar nu ne întoarcem, nici nu căutăm o altă cale, ci doar rătăcim cu voie prin aceleaşi gânduri. Nu schimbi nici tu decorul, doar te prefaci că tot ce e în jurul tău e ceea ce ai vrea să fie când... Continue Reading →

Personal

Timp

Eu pot să îmi pun la mână câte ceasuri vreau, Să le dau pe fiecare înapoi Cu ani și ani, Secunde împărțite Pe structuri moleculare, Eu tot nu o să pot să resimt, Ce am simțit în 1994, Când, cu o fracțiune de secundă Înainte, ȘTIAM Că o sa mă nasc. M-am simțit nimicul plin... Continue Reading →

Cele mai citite

Personal

Umbrele și alte chestii

Îmi admir ridurile expresive și pline de viață, Ochii obosiți, roșii În fiecare reflecție posibilă În fiecare om obosit. Mă uit cu uimire la gunoaiele de pe străzi, Gândesc la gunoaiele din clădiri Îmi ridic capul și tot ce mă mai liniștește Sunt norii – și ăia violând intimități. Câteodată cred că sunt liniștită doar... Continue Reading →

Personal

Iar noi

​Ne alunecă degetele Unele în altele Și frigul se cuibărește Între ele – Noi alunecăm pe drumuri Dretunghiulare înghețate, Stânga, dreapta, Am ajuns în centrul nostru. Ne oprim. Tu îmi sufli degetele Încleștate de ale tale Și toata iarna din mine pleacă. Sărutul tău. Buzele tale reci și umede, Dureros mușcate, Îmi sunt primăvara. Frigul... Continue Reading →

Personal

Banal

​Eram la un ceai negru, Led Zeppelin pe fundal// Mi s-a părut că o văd Pe vecina de la 7; Dar nu era ea, Măcar așa aveam pe cine să salut. Cred, totuși, Că e de ajuns să îmi pun În ceai Zâmbete de oameni necunoscuți În loc de zahăr brun Foarte puțin, deloc excesiv, ... Continue Reading →

Personal

Numbers and people 

Between my 22 years and my grandma’s There is the life of another human, Old enough to have grand-children. Between my life and a new-born, A young boy or girl awaits To fulfill a life made of promises. Between a new-born And the idea of humanity, There is the hope of living. Each time life... Continue Reading →

Personal

Devenire

​Dintr-o dată am devenit doar versuri și muzică// curge prin mine vopseaua pereților vechi, sunt un muzeu de lucruri străine care mă strigă pe alte nume și îmi spun că de fiecare dată când dorm în mine se simt “acasă”Filed under: nustiu

Personal

Reminder

Maybe it was too late. Maybe it was too early – I wouldn’t have known. I found myself awaken, with my eyes barely open, staring at the ceiling, inspecting the light playing in silent mode. Finally a sunny day – I thought to myself. This city became so crowded since I first came here, it’s... Continue Reading →