Într-o zi
atârnam de un colţ de suflet
şi mă pregăteam de avânt
în hăul unei amintiri
(n-aveam funie;
se dădea la pachet
doar cu săpun...)
Într-o noapte
atârnam de o amintire
şi mă apăram de vântul
marilor despărţiri
(de unde paraşută?!?...
ce s-a dat,...
s-a dat!...)
...şi tot aşa
până în ziua aterizării
pe pământul
amintirilor promise...