Imi place sa ma joc....da...imi place...si constat de
cele mai multe ori ca imi place sa ma joc mai mult decat le place
lor. Descopar asta de fiecare data cand incerc sa le conving sa
lase desenele sau tabletele si sa se joace impreuna, sau sa se
joace cu jucariile, iar joaca asta trebuie in asa fel mosita si
prezentata incat sa le incante, macar pentru o scurta perioada de
timp cat sa uite ca la tv este Sofia sau Aladin si sa coboare cu
mine pe covor sa ne jucam.
O perioada la Ema au fost masinile, apoi papusile, de
toate felurile....mai nou papusile ponei pe care le imbraca si
dezbraca si le pieptana de niciodata nu gasesc nici o clamita sau
elastic sa le prind parul, desi cumpar cu pungile...dar toate sunt
la papusi. Pe Lori o incanta orice cu ce se joaca Ema dar exact
acel lucru pe care Ema il are in mana, si pe care evident ca nu
vrea sa-l cedeze si invariabil ajungem la tipete, fugareli, cearta
si lacrimi amare de crocodil, si gata joaca.....isi amintesc ca e
stins televizorul si vine Lori la mine cu o privire ca de catelus
si ma intreaba..."mami pot sa dau dumu la desene?....pot?" ultimul
pot de obicei cu degetul deja pe butonul de la televizor pentru ca
intrebarea a fost oricum de simpla si pura complezenta.....oricum
nu asteapta niciodata raspunsul si chiar daca ii spun nu pana apuc
eu sa spun acel "nu" ele sunt deja prinse in actiunea unui desen
animat pe care l-au mai vazut oricum de 10 ori.....dar pe care cu
siguranta "nu l-au vazut niciodata"
Si ajung, din nou sa ma joc singura.........si ma
joc...Zilele trecute le-am amenajat casuta pentru stikkys...niste
monstruleti de cauciuc pe care-i aduce tati de la Lidl. Le-am pus
sa sorteze jucariile si sa le stranga in cutii, sa lase doar
piesele de mobilier, si le-am aranjat frumos pe camere, am plasat
si monstruletii in casuta lor....ne-am jucat apoi maxim 5 minute,
dupa care am ramas singura pe covor.
Oare tot asa de repede ne plictiseam si noi cand eram
copii?
Si ajung la motivul pentru care am inceput sa scriu
astazi.......aseara am avut invitati la noi cativa prieteni cu
copiii. Cei mici au vrut sa joace "ursul doarme" iar una dintre
fetite...de vreo 7-8 anisori s-a asezat pe pat spunand ca ea nu
poate sa joace...ca e prea mare sa se joace ursul doarme......si
stau si ma intreb....cand.....si mai ales de ce devenim prea mari?
Eu ma joc cu drag "ursul doarme" si ma amuza de fiecare data, dar
de ce incetam sa ne jucam?....
