Vreme de ani de zile, Ucraina s-a bucurat de un regim aproape lipsit de taxe pentru cerealele pe care le exporta în țările UE. Până de curând, acest lucru nu avut un impact deosebit în economia țărilor membre, pentru că doar Spania și Olanda importau cantități semnificative, pentru hrana animalelor. Restul grâului ucrainean avea alte destinații, în special în țările în curs de dezvoltare.

Situația s-a schimbat însă după izbucnirea războiului din Ucraina, când grâul a început să ia calea Europei de Est, unde amenință să distrugă piața locală și să-i ruineze pe fermieri. În ultimele zile, Ungaria, Polonia și Slovacia (în Polonia și Slovacia vor avea loc alegeri în acest an) au reacționat prin interzicerea importurilor de grâu din Ucraina. Bulgaria ar putea aplica aceeași politică, în timp ce în România reacția guvernului este mai puțin decisă în urma protestelor fermierilor.

”Pentru oricine altcineva în afară de eurocrații de la Bruxelles este foarte greu să nu acorde atenție protestelor țăranilor și politicienilor din țările UE. Cu toate dificultățile create de război, fermierii au dreptate să spună că grâul ucrainean își poate găsi piață de desfacere și în alte zone decât Europa și că sunt oameni în această lume care au mai mare nevoie de grâul ucrainean decât europenii. Din acest punct de vedere măsurile protecționiste ale guvernelor est-europene sunt de înțeles. Liberul schimb este bun, însă niciun guvern decent nu ar rămâne impasibil și nu ar permite globalismului să genereze proteste și o amenințarea existențială pentru o mare parte a sectorului agricol”, scrie revista conservatoare britanică The Spectator.

”Cum Bruxellesul controlează comerțul exterior al UE, Comisia Europeană este sub presiune. UE apără însă interesele Ucrainei. Dar Bruxellesul trebuie să susțină și statele membre UE, care au tot dreptul să se aștepte la acțiuni concrete și la vorbe cât mai încurajatoare din partea Ursulei von der Leyen. Din păcate, nu se întâmplă nimic din toate acestea. Până acum, reacția Comisei la îngrijorările Poloniei, Ungariei și Slovaciei s-a rezumat la o declarație cumva de pe altă planetă: ”Am luat act de anunțurile Poloniei și Ungariei… În acest context, este important să subliniem că politica comercială este competența exclusivă a UE, iar acțiunile unilaterale nu sunt acceptabile”.

Dacă ar fi să căutăm cel mai inept mod de a conduce o organizație, această reacție a Comisiei ar fi pe aproape. Ea este o ilustrare a neputinței dintotdeauna a Bruxellesului de a înțelege Europa de Est. Nu a priceput că, spre deosebire de Vest, agricultura eficientă și extensivă din Est este o ramură importantă a economiei, care trebuie sprijinită. Dacă UE ar fi înțeles asta, nu ar fi interzis categoric guvernelor din Polonia, Ungaria si Slovacia să facă ce este necesar pentru a scăpa de o amenințare existențială pentru supraviețuirea lor economică.

Iar eurocrații nu au înțeles cu adevărat că, până în urmă cu 30 de ani, aceste țări au trăit în umbra Rusiei și nu au aceeași loialitate oarbă față de instituțiile supranaționale de la Bruxelles precum celelalte state membre.

Sunt șanse ca ordinele lătrate de la Bruxelles să nu fie foarte eficiente și nici măcar să fie întărite de Curtea Europeană de Justiție. Încercările precedente de a impune măsuri care în statele estice au fost considerate amenințări la adresa intereselor vitale nu au mers prea bine. Să ne gândim la ordinul ca Polonia să închidă mina de lignit de la Turow, care a fost considerată o chestiune stringentă de mediu de justiția europeană, în timp ce Varșovia o vedea ca pe un element vital în politica energetică. Polonia a ignorat pur și simplu decizia justiției UE și a refuzat să plătească amenzile impuse de UE. Este probabil ca guvernele care consideră că alegerile, mâncarea și țăranii sunt mai importante decât articolele abstracte din legile UE să facă același lucru, dacă li se va ordona să importe pe mai departe grâu din Ucraina.

Pentru moment, în ciuda unui început dezastruos Bruxellesul are ocazia să se transforme și să fie de partea guvernelor și a alegătorilor care îi plătesc pe eurocrați. Ar putea să spună că va căuta un răspuns rapid la această problemă și, dacă e necesar, că va propune excluderea temporară de pe piața UE a munților de grâu din Ucraina.

Oare va face UE așa ceva? Semnele nu sunt bune. Cel mai probabil, UE va considera că totul este o problemă legala și va cere măsuri dure împotriva celor care nu se supun ordinelor. Dacă va face asta, UE va risca să ajungă în situația Sfântului Imperiu Roman târziu, care dădea ordine tot mai dure unor vasali care nu-l mai ascultau. Se pare însă că în acest moment, această perspectivă nu-i îngrijorează prea mult pe mandarinii de la Bruxelles. Când îi va preocupa cu adevărat, va fi prea târziu.

În cei 66 de ani de existență, o parte vitală din misiunea UE a fost expansiunea implacabilă a puterii de a ordona statelor membre ce să facă. Se pare că UE va trebui totuși să facă pasul înapoi. Dacă nu va renunța la tehnocrația centralizată care trimite ordine vasalilor și nu va deveni o organizație bazata pe un consens larg între membri, se prea poate ca UE să se vadă trecută în plan secund sau chiar să provoace o schismă continentală”, scrie The Spectator.

Cotidianul RO