de Germà Bel, Universitat de Barcelona şi ppre-IREA

“Sinteză:

În statele capitaliste occidentale, marea depresie (criza din 1929) a determinat un val de naţionalizări. Germania nu a fost o excepţie; ultimele guverne ale republicii de la Weimar au preluat în proprietatea statului firme din diverse sectoare (pentru a nu le închide). Mai târziu, regimul nazist a transferat ce era în proprietatea publică către sectorul privat. Făcând asta, regimul nazist a mers împotriva a ceea ce se întâmpla în occident, unde nici o ţară nu a reprivatizat sistematic firmele preluate în proprietatea statului în timpul deceniului 1930.

Privatizarea în Germania nazistă a fost unică mai ales că a transferat în mâinile privaţilor serviciile publice care anterior fuseseră asigurate de guvern.

Firmele şi serviciile transferate privaţilor aparţineau unor sectoare diverse din societate. Privatizarea a fost o parte a unei politici internaţionale care încerca să atingă mai multe obiective şi nu era determinată ideologic.*…