(poeme de după Fiul măslinului)   Dincolo de unde se opresc potecile, sunt luminişuri unde razele strecurate printre tufişuri cu rugi, mângâie pielea fructelor sângerii ale pădurii... Şi-ţi vei putea potoli setea târziului din cerul gurii.   La fel alergând în spaţiul dintre cuvinte, mereu în urma arsurii, de fapt îl cauţi în gând pe Dumnezeu