Îngenunchez cu trupul nud
În fața stropului de viață
Și fața udă mi-o ascund
În poala care-mi dă speranță.
Purtat de mână grijuliu
Printre minunile divine
Mi-ai spus: „De astăzi tu ești
viu
În altă lume, fără mine.
Însă de veghe îți voi fi
La căpătâiul de lumină,
În piept – când fruntea-ți vei
umbri,
Sub tălpi – când vei cădea în
tină.
Ca să înveți să zbori din foc
Când zgura aripa-ți apasă,
Dar nu uita, acesta-i joc,
Și-ai să te-ntorci curând
acasă...”
Ce joc frumos! Am și uitat
Când plâng, când râd... că-i doar o
farsă.
Un gând, că veacu-i limitat
Aripile în jos mi-apasă.
Am învățat să fiu aici
Un geniu în a mea poveste,
Și nu te cred atunci când
zici:
„În mâine asta nu mai este.”
Iar din spectacolul jucat
Nu vreau să plec, mai vreau o
scenă,
Tu îmi șoptești: „A finisat,
Nu e firesc, va fi obscenă.”
Ca un copil ascultător,
Te voi urma, știu plec la
Tine,
Să mai revin de multe ori
Și alte să compun destine.
.jpg)
