Postat Maria
Suntem in dualitate.Adica in acest vis in
care totul are
opus.Bun-rau,frumos-urat,lumina-intuneric,credincios-necredincios,imi
place-nu imi place.Sunt furioasa.Asta are opus;nu sunt
furioasa.Sunt nedreptatita.E si capatul celalalt;
cineva nu e nedreptatit.Imi este frica-cuiva nu ii
este frica.Este un vis,o perceptie care are mereu doi
poli.Asa e perceptia.Ce
percep(vad,aud,miros,gust,pipai,gandesc) poate sa fie, sau nu ,asa
cum cred eu.Atunci ce face diferenta?Poti
sa zici ca ceilalti,situatia,Dumnezeu sau orice
altceva.Nu este asa.Alegerea imi apartine
intotdeauna.Eu aleg sa ma simt o victima neinteleasa a
celorlalti,cand as putea sa vad ca e doar un vis,un
joc.Tot ce fac este un vis.Ne place
drama.Si am ajuns dependenti de joc.(Vedem copii sau adulti
dependenti de jocurile pe calculator si nu vedem ca toti suntem
dependenti de jocul pe care il numim realitate)Iubim
jocul,iubim puterea(asa pare) de a visa.Si credem ca
nu traim daca nu visam.Si cata vreme credem asta nici
nu vom trece de el cu toate cursurile din lume.Totul
este un vis,un joc.Suntem aici si ne jucam, pentru ca
iubim jocul.Eu am facut jocul.Noi am facut tesatura
visului cu gandurile si sentimentele pe care le-am crezut ale
noastre.Suntem atat de captivati de vis incat nu
observam ca suntem captivi.In propria
minte.De aceea o sa-l tot visam si o sa ne tot jucam
in toate rolurile pe care ni le putem imagina.Si
totusi dincolo de imagini,emotii,ganduri ,dincolo de joc,in
tacere,esti tu.Si poti sa te eliberezi de toate
iluziile cu care ai tesut aceasta realitate( si alte
realitati),doar daca vrei tu.Ai toata
puterea sa faci asta.Intrebarea
este:-Chiar vrei?
SURSA
