În februarie, de la munte la mare, recitindu-l pe Hans Hartung
„Am mania să fotografiez totul, pentru că fotografia este cea de-a doua memorie a mea.
Fixată pe peliculă, amintirea îşi reia întreaga ei forţă, întreaga ei acuitate,
reînvie evenimentele.”
„Am astfel o întreagă colecţie de albume pe care le privesc din când în când.
Fără ele, fără fotografiile pe care le conţin, ar fi dispărut din memoria mea
atâtea lucruri, atâtea figuri.”
[Hans Hartung, Autoportret, Editura Meridiane, Bucureşti, 1978, p.168]
„La toate acestea se adaugă atracţia ce-o avea asupra mea
acest enorm centru cultural care era Parisul...”
[Hans Hartung, Autoportret, Editura Meridiane, Bucureşti, 1978, p.154]
„Aceasta s-a făcut din întâmplare.
Nişte prieteni ne-au împrumutat vila lor de pe Coasta de Azur.
O vilă care dădea direct pe plajă, plajă miraculos de goală şi pustie primăvara şi toamna, perioadele când ne duceam noi."
"Anna-Eva şi cu mine mergeam să ne plimbăm în fiecare zi.
Privirea îmi era atrasă de pietre cu formele cele mai perfecte, rotunde sau ovale sau altfel.”
[Hans Hartung, Autoportret, Editura Meridiane, Bucureşti, 1978, p.168]
„I se semnalase Dinei Vierny, fostul model şi prietena lui Maillol, că nişte falsuri ale statuilor lui Maillol urmau să fie expuse.
Dina Vierny a scris în Statele Unite, pentru a cere explicaţii.
Rău a făcut. Negustorii care expuneau au ameninţat-o cu proces pentru defăimare şi c-o să-i trimită avocatul lor.
Din acuzatoare, risca să devină acuzată. Povestea s-a oprit aici şi sculpturile false au dispărut.”
[Hans Hartung, Autoportret, Editura Meridiane, Bucureşti, 1978, p.174]
La aeroport, înainte de plecare spre soare-răsare.