Candva, la inceputul istoriei, traco-dacii si apoi misterioşii vlahi (morlaci sau volohi sau blacumeni), au fost cei mai numerosi locuitori ai sudului si centrului Europei, o populatie paşnică şi civilizatoare, bogată şi mândră de stirpea ei.

Sunt cunoscute în istoria timpurie cel puţin cincisprezece „Vlahii balcanice”, adică adevarate ţări compacte, pline de oameni, cu limba si obiceiurile diferite faţă de celelalte naţii: Vlahia Mare, Mica, de Sus, de Jos (toate ale aromanilor din Grecia), Vlahia Rodopi bulgarească, Vlahia istro-romană din Croaţia, Vlahia Rumelia spre Turcia, Vlahia Romania din Albania, Vlahia Neagră sau Morlachia de pe Adriatica, Vlahia Macedoneană, Vlahia Alba de-a lungul Dunarii de Jos, Vlahia Morava (Vlassky) din Cehia, Vlahia Veche (Stara Vlaska) din Serbia si Vlahia muntenegreană.

Slavizati sau grecizaţi complet cu forţa, parte dintre ei islamizaţi silit, şi-au pierdut limba stramoseasca, dar nu şi vechile indeletniciri pastorale, păstrate neclintit până azi. Şi nici amintirea lor nu-i pierdută. Ciobanii…