Cazul Leoni, poate prea puțin mediatizat, dovedește încă o dată că sute de români care muncesc pe salarii de mizerie sunt tratați ca sclavii. Cu acordul statului. Câteva mii de persoane, angajați ai celor două fabrici Leoni din Bistrița, au participat între 10-11 mai 2017, la acțiuni de protest, declanșând o grevă spontană, nemulțumiți de condițiile de salarizare. După doar câteva zile participanții la grevă au rămas fără locuri de muncă. Cei care au participat la grevă și au dat declarații presei sau au postat pe Facebook filmulețe și fotografii de la protest au fost chemați pe rând la biroul de Resurse Umane, unde li s-a pus în vedere că au două variante: ori își dau demisiile și pleacă acasă chiar în acel moment, ori li se va desface contractul de muncă pe motiv de indisciplină.

Într-un articol din Cațavencii.ro, semnat de Patrick Andre de Hillerin și intitulat „ Statul român subvenționează proprietarii de sclavi”, jurnalistul scrie:

„Ovidiu Frenț spunea despre cererile salariale ale angajaților de la fabricile Leoni din Bistrița că: „Sunt conștient de faptul că salariile din fabricile Leoni (ca și din toată România) sunt sub nivelul pretențiilor și al aprecierii noastre personale a muncii, dar trăim într-o piață liberă în care regula de bază este cea a raportului cerere-ofertă, iar România a atras investitori tocmai prin costul mai mic al muncii în comparație cu alte țări.”. Cu alte cuvinte, Ovidiu Frenț le transmitea muncitorilor de la Leoni că, dacă au pretenții salariale exagerate, investitorul străin Leoni, atras de costul mic al muncii în Arad, Bistrița și Pitești, va pleca pe alte piețe, unde sclavii sunt și mai ieftini decât la noi. Așa că n-ar fi rău ca muncitorii de la Bistrița care lucrează pentru Leoni să o lase mai moale cu cererile astea salariale, că oricând pot fi dați afară sau investitorul își poate strânge jucăriile și pleca spre zări mai primitoare.

Ovidiu Frenț nu este

vreun analist economic cu caș capitalist la gură, nu este vreun hipster care, de la înălțimea unei profesii liberale, se uită cu scârbă la leneșii de români care nu vor să muncească pentru propășirea patronului lor. Ovidiu Frenț este prefectul județului Bistrița, așadar reprezentantul guvernului României în teritoriul respectiv. Mai este, dacă e să ne luăm după trecutu-i destul de recent, un deplin apropiat al actualului partid majoritar de guvernământ, căruia i-a fost membru până în momentul în care a început să ocupe funcții de înalt funcționar public. Așadar Ovidiu Frenț nu vorbește chiar în nume propriu, ci reprezintă, cumva, părerea oficială a guvernului și a partidului care spumegă împotriva multinaționalelor. Spumegă la televizor, desigur, căci în practică multinaționalele sunt bune. În orice caz mai bune decât alegătorii care le-au mijlocit pozițiile pe care le ocupă.

Leoni este

unul dintre angajatorii mari din România, având aproximativ 11.700 de angajați în țara noastră. În jur de 8.000 dintre aceștia lucrează la fabricile Leoni din Bistrița, fiind cel mai mare angajator al județului. Dar pe cât de important este Leoni pentru economia județului Bistrița, cel puțin la fel de importantă este România pentru compania considerată „lider global în furnizarea de sisteme de cablare și tehnologie de cablu”. Leoni are fabrici în 31 de țări ale lumii. Dar 14% dintre angajații Leoni lucrează în România, angajații din Bistrița reprezentând puțin peste 10% dintre totalul angajaților Leoni la nivel global.

Leoni mai este,

în același timp, o companie cu o cifră de afaceri impresionantă. În 2016, vânzările Leoni la nivel golbal au fost de 4.431.300.000 de euro. Datele din România sunt mai vechi, din 2015, iar ele ne spun că cifra de afaceri a Leoni a fost, doar pentru fabricile din Bistrița, de 1.237.931.802 de lei. În același an (2015), vânzările globale ale Leoni au fost de 4.502.900.000 de euro. Putem spune, fără teamă că am greși, că, în 2015, numai fabricile din Bistrița au produs 6% din cifra de afaceri a grupului Leoni. În total, fabricile din România ale Leoni au, anual, cifre de afaceri care depășesc 500.000.000 de euro, adică în jur de 11% din întreaga cifră de afaceri a grupului. Suntem, așadar, una dintre țările importante pentru compania înființată în 1917 în Germania.

În 2016, Leoni a deschis

la Cluj un centru de servicii, unde a concentrat, într-o primă fază, serviciile de HR pentru toate cele 31 de țări în care operează. La Cluj au fost angajați 50 de oameni, în timp ce, la nivel global, Leoni a concediat 1.100 de oameni care se ocupau de ceea ce se ocupă acum angajații de la Cluj.

Oricât de bine plătiți ar fi angajații de la Cluj, în niciun caz salariile lor nu vor atinge totalul salariilor celor 1.100 de oameni concediați în întreaga lume. Pe de altă parte, cât de bine poți să plătești 50 de angajați pentru a face munca a 1.100, pentru care doar plățile compensatorii s-au ridicat la peste 25.000.000 de euro.

Costul ăla mic al muncii

de care prefectul Ovidiu Frenț este atât de mândru este cu adevărat foarte mic. Atunci când s-a declanșat o grevă spontană la Leoni Bistrița, unii dintre cei 1.000 de angajați care au participat la protestele de pe 10 mai au spus cam cât câștigă. Astfel, după unele probleme financiare ale grupului, salariile au început să scadă, cele mai multe prin eliminarea sporurilor. Unii angajați lucrează pentru 1.100 de lei net, lunar, câte opt ore pe zi, alții ajung să câștige, net, 1.200 de lei lunar, lucrând în jur de 12 ore pe zi și câte trei week-enduri din luna respectivă. Salariile sunt de minim 6 ori mai mici decât cele din Germania, Franța sau alte țrăi UE în care Leoni are unități de producție. Dar asta nu-l împiedică pe reprezentantul județului în județul Bistrița să considere că doar atât merită un muncitor român, oricât de mult ar munci. În definitiv, muncitorii din Serbia sunt dispuși să vină la Bistrița pe și mai puțini bani. Partea cu investitorul care și-ar împacheta jucăriile și ar pleca, însă, e departe de a fi adevărată.

Declinul condițiilor de muncă

la Leoni Bistrița a început anul trecut, după ce niște infractori cibernetici au reușit să-i păcălească pe directorii firmei, care au plătit 40.000.000 de euro în contul șmecherilor, crezând că fac un transfer intern, aprobat de șefii din Germania. 40 de milioane de Euro e o gaură importantă, cam 10% din cifra de afaceri din România, dar nu e vina muncitorilor că directorii financiari ai Leoni sunt niște imbecili. Sau prefecții, reprezentanți ai guvernului României.

Dar să ne bucurăm, totuși. Statul român sprijină investitorii, mai ales pe ăia strategici, mari și veniți din străinătate. În plus, la 161 de ani de la cel mai recent act de desființare a robiei, statul român îi ajută pe angajatori să mascheze sclavia în program de muncă de 12-14 ore pe zi cu salariul minim pe economie.„