În umbra cenuşie a mâţei de samar

de Septimiu Borbil

Mă străduiesc să înţeleg începuturile neamului meu, dar iscodind, contururile îmi apar incerte. Ce să fac? Fiind istorie, nicidecum religie, tot ceea ce nu se leagă este cenuşiu, dar nici măcar profanilor de felul meu nu li se pot reproşa prea multe, fiindcă … „nu e vina mea. De fapt, nu eu le-am încurcat, sunt încurcate de felul lor (lucrurile n.n.). De vină, ca întotdeauna, e tot Istoria”.

Noi, oamenii suntem de nenumărate feluri, doar că unii, acumulând cunoştinţe pricepem măcar cât de adâncă ne este neştiinţa în toate, în vreme ce mult prea mulţi, ştiu totul şi … postulează, fără ca vorbele lui Jack Kerouac – „a fi ignorant echivalează cu a nu-ţi cunoaşte propria-ţi goliciune” – să-i zgândăre în vreun fel. Vorbind despre imprevizibilitatea istoriei, în cartea sa „Un joc fără reguli”…