Când vei vedea că Luna plângesub șoapta stelelor zglobi,că Universul nu-i ajungeși versul mă va înrobi,
Când vei vedea că plânge noaptearătăcind între DA și NU,să-mi pui în plete libertateade a visa cum visezi tu!
Când vei vedea că din dorințăse va înfiripa poem,să fii, cu multă chibzuință,aici, dar fără să te chem.
Să-mi aduci lumea la picioarecu tot ce are ea mai sfânt,să fim ca Luna lângă Soare,să luminăm acest pământ.
Să-mi dăruiești doar o petalădin florile ce ți-au zâmbit,ca stelele ce dau năvalăîn noapta asta de granit.
Când vei vedea că Luna plinăse-ascunde după trei cuvintepunându-și geana-n carantinăsă privești numai înainte.