Sări la conținut
ZTB ZTB.RO
DA

Dana Patrascu

Între 16.10.2025 și 30.10.2025, a publicat 25 articole, citite de 7.010 ori, cele mai multe scrise în categoria Litere (25 articole) .

Cele mai recente

Litere •

Iubire eternă

Revine ca valul ce plânge pe mal Se scutură-n șoaptă din ceru-nstelat, Se-adună, se umple, dansând triumfal, Eterna iubire cu pas cadențat. Revine o lună, se pierde o clipă Se-adapă, cu stele, lucind la refuz Își pune izbânda, de ani, sub aripă Deși cerul pare de-a dreptul confuz. Din sufletul nostru, din ochii tăi verzi, Din anii aceia pierduți fără rost Rămâne iubirea, privește și crezi

Dana Patrascu 256
Litere •

8 ani

Au zburat opt ani, copile,Parcă nici n-au existat, Au zburat opt ani de zileDe când m-ai abandonat. Tu plecat acolo-n ceruri,În Rai, Iad, cum s-or numi,Eu lupt veșnic printre g…

Dana Patrascu 297
Litere •

Timpul

Timpul, cel mai bun prieten și dușmanul meu de moarte când îmi e lumea mai verde, galbenă sau ruginită, ninge, plânge, devastează și mă-mpinge mai departe unde-așteaptă trenu-n gară cu un geamantan ispită.Timpul, plâns de prunc bezmetic și-adiere de stejar frânge sufletu-n cuvinte, mângâie trupul rănit, pune lacrima pe pâine, cozonacu-n calendar, scoate-n noapte, pe fereastră, dorul cel înțepenit.Timpul, curgător din fire, fără pic de judecată se contractă, se-adâncește, ca o lamă de cuțit,se prelinge peste geamuri, pe podea... ca o prelată ce acoperă trecutul dureros de ascuțit.

Dana Patrascu 273
Litere •

Ce bine...

Ce bine că am învățat să cred în mine, Să mă ridic oricât mi-ar fi de greu, Că nu m-am risipit crezând în tine Și m-a ținut în viață Dumnezeu. Ce bine că nu mi-am făcut iluzii, Ce bine că-n minciună n-am crezut, Ce bine că mai sunt, fără perfuzii, Deschizând ochii altui început. Iar dacă mâine-mi vei ieși în caleSă-mi spui din nou că doar mi s-a părut,Că-s vinovată, că o iau la vale…Că nu-i adevărat că m-a durut… Ce bine că n-am adunat otrava Cu care mă hrăneai la prânz și-n zori, Ca și la cină… netezindu-mi tavaCu-al tău venin – un dar de sărbători . Ce bine că mai pot picta o strofă,Ce bine că mai pot gândi un vers, Ce bine că mai curg, chiar pe sub stofă,După doi ani, doi ani trăiți invers.

Dana Patrascu 305
Litere •

Înainte

Când vei vedea că Luna plângesub șoapta stelelor zglobi,că Universul nu-i ajungeși versul mă va înrobi, Când vei vedea că plânge noaptearătăcind între DA și NU,să-mi pui în plete libertateade a visa cum visezi tu! Când vei vedea că din dorințăse va înfiripa poem,să fii, cu multă chibzuință,aici, dar fără să te chem. Să-mi aduci lumea la picioarecu tot ce are ea mai sfânt,să fim ca Luna lângă Soare,să luminăm acest pământ. Să-mi dăruiești doar o petalădin florile ce ți-au zâmbit,ca stelele ce dau năvalăîn noapta asta de granit. Când vei vedea că Luna plinăse-ascunde după trei cuvintepunându-și geana-n carantinăsă privești numai înainte.

Dana Patrascu 307
Litere •

Pentru a deveni întreg

Mi-a fost dat să mușc din soare într-o noapte fără stele, Să rămân vieții datoare pentru versurile mele. Mi-a fost sortit să-mi iau zborul cu-aripile toate frânte, Să renasc precum ulciorul spart în drumul greu spre munte. Mi-a fost dat să-mi scriu trecutul în culori nepământești, Să m-aline numai scutul zorilor ce-mi dăruiești. Mi-a fost dat să scriu pe stele despre ochii tăi cei verzi, Pentru clipele acele când ai să mă descifrezi. Ți-a fost dat să-ntorci privirea și să rămâi năucit că nu a murit iubirea noastră, cât timp ai lipsit. Acum aduni în grădină florile din a ta carte, scăpând de singura vină de-a le

Dana Patrascu 246

Cele mai citite

Litere •

NeVers

Mi-am pus pe tâmple ceațasă mă aud visând,să-mi scutur dimineațade cearcăne, pe rând,pe pași, pe nepăsare,pe șoaptă și pe vis,pe noaptea-ngenunchiată,pe toate câte-am scris,pe stele fără număr,pe lacrima trunchiată,mi-am pus pe frunte noriisă te visez vreodată.Mi-am adunat tăcereala ceasul desfrunzit,să îmi ascund durereaîn tot ce-am investit,în replica din urmăa lanului de grâu,în tot ce nu se curmăși curge peste râu,se-adună în oceane,în fire de nisip,se rupe în secundefăcându-mă să țip. Mi-am despletit tristețeaîn versuri deșuchiate,să îți aștept binețeaîn fiecare noapte,dar am visat că visuls-a înecat la malși am rămas nescrisul,neversul triumfal,nedeslușitul veriicu ceața-n zori de Mai,implorând adieriisă-ți murmure ''mai stai!''

Dana Patrascu 325
Litere •

Acolo unde

Acolo unde numai vântul mă poartă fără să-mi doresc,acolo unde numai gândulmă duce fără să clipesc... Acolo unde noaptea-mi smulge,în miezul ei, un vis firav,acolo unde nu m-atingenimic obscen, nimic mârșav... Acolo unde ziua vinepentru a naște început,acolo unde ploaia ținedoar cât durează un sărut... Acolo lumea se opreștedin rătăcirea-n Universsă-mi savureze nebuneștefilă cu filă, vers cu vers.

Dana Patrascu 316
Litere •

Așa cum

Am vrut să fiu așa cum ceilalți​,ce m-au rănit o viață-ntreagă,n-au fost și nu vor fi nicicând. ​Am vrut să-mi legăn copilașii​așa cum eu… n-am fost vreodată,dar zilnic îmi plâng îngerașiiplecați în ceruri prea din zori. Am vrut să-mi păstrez clipa pură,așa cum mi-a fost dat s-o am,pe-o melodie… oricare alta,nu cea râvnită de mulțime,nici cea uitată lângă geam. Am vrut să-mi duc această viațăo pâlpâire de moment,în liniște și sănătate,așa cum pot, să o aștern. Am vrut să fiu o primăvară,să dăruiesc firave floricelor ce nu au timp de șoaptăși rătăcesc printre ninsori. Am vrut s-alin sufletul carepărea lovit de uragan,și mai târziu să-mi cer iertarecă l-am iubit așa cum nimeninu v-a putea să mă-nțeleagă,că-n suflet încă îl mai amo viață-ntreagă. Am vrut să mai visez o dată,doar o singură dată, și…

Dana Patrascu 310
Litere •

Înainte

Când vei vedea că Luna plângesub șoapta stelelor zglobi,că Universul nu-i ajungeși versul mă va înrobi, Când vei vedea că plânge noaptearătăcind între DA și NU,să-mi pui în plete libertateade a visa cum visezi tu! Când vei vedea că din dorințăse va înfiripa poem,să fii, cu multă chibzuință,aici, dar fără să te chem. Să-mi aduci lumea la picioarecu tot ce are ea mai sfânt,să fim ca Luna lângă Soare,să luminăm acest pământ. Să-mi dăruiești doar o petalădin florile ce ți-au zâmbit,ca stelele ce dau năvalăîn noapta asta de granit. Când vei vedea că Luna plinăse-ascunde după trei cuvintepunându-și geana-n carantinăsă privești numai înainte.

Dana Patrascu 307
Litere •

Ce bine...

Ce bine că am învățat să cred în mine, Să mă ridic oricât mi-ar fi de greu, Că nu m-am risipit crezând în tine Și m-a ținut în viață Dumnezeu. Ce bine că nu mi-am făcut iluzii, Ce bine că-n minciună n-am crezut, Ce bine că mai sunt, fără perfuzii, Deschizând ochii altui început. Iar dacă mâine-mi vei ieși în caleSă-mi spui din nou că doar mi s-a părut,Că-s vinovată, că o iau la vale…Că nu-i adevărat că m-a durut… Ce bine că n-am adunat otrava Cu care mă hrăneai la prânz și-n zori, Ca și la cină… netezindu-mi tavaCu-al tău venin – un dar de sărbători . Ce bine că mai pot picta o strofă,Ce bine că mai pot gândi un vers, Ce bine că mai curg, chiar pe sub stofă,După doi ani, doi ani trăiți invers.

Dana Patrascu 305
Litere •

De ziua ta, copile dus la Ceruri

azi cerul nu mai are viață, pământul... nu mai e pământ, azi lacrimile îmi îngheață în ochi și-ntreb... de ce mai sunt? azi ar fi trebuit, copile, să-ți fac un tort cât munții toți, dar nu mai ești... doar eu am zile în lumea asta... de roboți. azi ar fi trebuit să stingi dintr-o suflare... lumânări 36... și să-nvingi o lume plină de ninsori. dar ai ales să-mi sfâșii clipa în lacrimi, fără de sfâr

Dana Patrascu 305