Comunicatul mai precizează că perchezițiile s-au desfășurat în 9 nouă județe din România și în Roquebrune-Cap-Martin, comună cu vreo 14.000 de locuitori din sudul Franței. Unul în Franța, 39 în România, e proporția suspecților supuși perchezițiilor. Rezultatele acestora nu au mai fost anunțate.

Se poate specula că evenimentul în cauză are legătură cu vizita recentă a dnei Kovesi la București, unde le-o fi cerut procurorilor de la EPPO local să iasă cu ceva marfă la interval, să vadă lumea că „noi suntem EPPO București” și că țara ei natală e fruntașă pe ramură în lupta anticorupție.

La prima vedere, nimic de zis – aplauze, susțin!, vorba lui Mircea Badea. Dar luate mai la bani mărunți, lucrurile par să fie o furtună într-un pahar de apă.

Insist asupra acestui subiect întrucât știm cu cine avem de-a face. Cât a condus DNA, Laura Kovesi ieșea mereu în față cu tot felul de dosare-bombă, anunțând prejudicii care lăsau lumea pe spate. Dar la finalul proceselor, multe dintre prejudiciile amețitoare anunțate inițial de procurori se dovedeau fie inexistente, fie umflate premeditat de evaluatorii de la etajul 3 al sediului DNA.

Scopul acestui modus operandi instituit de Kovesi în procuratura românească nu era atât recuperarea banilor, cât mai ales compromiterea celor anchetați și scoaterea lor din viața publică. Sunt zeci de exemple în acest sens. Nimeni nu știe exact câți bani a recuperat statul în urma proceselor pe dosarele cu prejudicii amețitoare confecționate de DNA.

Știind antecedentele lui Kovesi în stilul de lucru al DNA, măcar în cazul fraudelor transfrontaliere ar trebui să fim mai rezervați cu entuziasmul atunci când ni se anunță victorii ale procurorilor în milioane de euro. Mai ales ale celor din România, antrenați de Kovesi.

Una este sechestrarea, altul este prejudiciul și altceva este confiscarea stabilită de instanță. Kovesi a jonglat mereu cu acești termeni, plusând pe cifrele care generează emoție publică. La fel procedează și acum. EPPO București a emis un comunicat despre „suspiciuni de fraudă de 30 de milioane euro”, fără să precizeze dacă suma a fost confirmată de vreo expertiză independentă sau este o evaluare a procurorilor. S-ar putea ca, peste ani de zile, să aflăm că dosarul început acum spre gloria EPPO București a fost un fâs, iar prejudiciul cu frauda nu există. Până la atunci, marea operațiune a perchezițiilor pare să fie doar un trofeu cu care Kovesi se întoarce la Bruxelles, încercând să mai potolească din cârcotelile de acolo despre rosturile unui parchet suprastatal, tocător de bani și de frunze la câini..

Preocupată să arate cât de util este EPPO, ca nu cumva să i se ia ciolanul din fasole, Kovesi anunță pe unde are ocazia tot felul de izbânzi. Într-un interviu dat la București, ea afirma că, în cei trei ani de când conduce EPPO, procurorii din subordinea sa au dispus sechestru pe cca 250 milioane euro în toată Europa. „Aceste sume vor intra efectiv în bugetul statelor membre. Deocamdată sumele sunt sechestrate”, susține Kovesi. Admițând că spune adevărul, până la pronunțarea instanțelor naționale în respectivele dosare mai e cale lungă. EPPO n-a publicat niciodată pe site-ul propriu un tabel cu dosarele pe care le-a depus la diferite instanțe naționale, ce prejudiciu estimat are fiecare, ce sechestre s-au pus și ce s-a stabilit prin decizia definitivă a instanțelor.

Cazul celor 40 de percheziții pornește de la o prevedere din regulamentele finanțărilor europene. Orice câștigător al unui contract de finanțare pentru o investiție oarecare trebuie să depună o scrisoare bancară de garanție de bună execuție, astfel încât sumele avansate să fie recuperate dacă proiectul nu se realizează.

Or, iată ce spun procurorii români subordonați dnei Kovesi Europeana:

„În cadrul mai multor proiecte care beneficiază de finanțare UE, au fost emise mai multe scrisori de garanție de către bănci fictive sau entități financiare dubioase care nu dispuneau de numerarul necesar pentru acoperirea daunelor asigurate.

În special, o bancă fictivă care se pare (s.m.) că operează în Insulele Comore a emis scrisori de garanție prin care a asigurat autorităților publice din România plata unor sume în valoare totală de aproape 20 de milioane de euro. În mod similar, instituțiile financiare care se pare (s.m.) că operează în Cehia, Letonia și Spania au emis scrisori de garanție pentru a fi utilizate în România, fără a avea dreptul de a face acest lucru, și fără fondurile necesare pentru acoperirea daunelor asigurate”.

Înțelegem că totul gravitează în jurul unor scrisori bancare de garanție. Or, procurorii nu spun cu claritate care este situația de fapt: cei percheziționați au obținut acele scrisori de la niște bănci fictive sau le-au confecționat ei sub antetul unor bănci imaginare? Adică, au avut o cârdășie cu niște „bănci fictive” sau pur și simplu și-au tipărit singuri acele scrisori, după modelul facturilor false care se flutură prin Colentina? Vorba cu bicicleta care i s-a luat unui individ, dar nu se știe cum – cadou de ziua lui sau furată din fața blocului.

Comunicatul dat de EPPO București generează niște întrebări:

– Procurorii EPPO anchetează doar firmele care au prezentat scrisorile de garanție sau și acele bănci fictive care „se pare” că le-au emis? Băncile suspectate „se pare” că sunt în Cehia, Letonia și Spania, deci sunt sub jurisdicția EPPO.

– Procurorii afirmă că, pe lângă băncile care „se pare” că sunt fictive, mai sunt și bănci care „se pare” că nu au „fondurile necesare pentru acoperirea daunelor asigurate”. Cum constată procurorii că o bancă „nu are fondurile necesare”?

– Cine sunt, până la urmă, „făptuitorii bănuiți” despre care vorbește comunicatul EPPO: niște bănci propriu-zise, „se pare” fictive, sau firmele percheziționate acum și care și-au redactat acasă la ele, pe laptopul din pod, niște scrisori de garanție sub antetul și ștampila „unor entități financiare dubioase”?

– Apoi, mai este un aspect: autoritățile contractante din România (care au aprobat fondurile) au verificat sau nu acele scrisori de garanție? Le-au primit pe hârtie, aduse cu punga de reprezentanții firmelor, sau le-au primit prin rețeaua informatică a sistemului bancar? Au cerut sprijinul BNR sau al ambasadelor României pentru a identifica băncile emitente și bonitatea acestora? Pe baza acelor scrisori, au avansat sau nu fonduri către firmele care le-au depus?

– Anchetează EPPO și autoritatea din România care a aprobat firmelor percheziționate fonduri pe baza acelor scrisori de garanție necorespunzătoare?

În sfârșit, dar nu în ultimul rând: cele 20 de milioane de euro invocate în comunicatul EPPO reprezintă doar valoarea scrisorilor de garanție sau sunt sume efectiv folosite din fonduri europene, pe baza acelor garanții false? Dacă sunt sume folosite, cât anume s-a cheltuit corect, conform contractelor și cât prin deturnare în scopuri personale?

Răspunsurile la astfel de întrebări – care nu cer nume, adrese etc – nu sunt secrete ale anchetei, ci aspecte de interes public, pentru ca lumea să știe clar despre ce infracțiuni este vorba , cine le-a comis și cum s-au evaluat pagubele.

Dorind să se acopere de glorie și să-și justifice leafa și privilegiile, Kovesi presează procurorii din subordine plantați în România, „Noi suntem EPPO București!”, să livreze dosare, nepăsându-i că, în acest fel, efectul principal este persistența imaginii României de țară fruntașă la corupție.

În 23 ianuarie din acest an s-a înregistrat prima mare victorie a faimosului EPPO: un judecător spaniol a pronunțat prima condamnare într-un caz ce a pornit de la o anchetă instrumentată de parchetul condus de Laura Kovesi. Unul dintre inculpaţi a fost condamnat pentru fraudă cu subvenţii şi falsificare de documente, la o pedeapsă de 6 luni de închisoare cu suspendare şi la o amendă de 4.000 de euro. Celălalt inculpat a fost condamnat, pentru falsificare de documente, la închisoare cu suspendare pentru 6 luni şi o amendă de 1.440 de euro. Fondurile fraudate au fost rambursate înainte de pronunţarea hotărârii judecătoreşti, precizează EPPO într-un comunicat.

O altă „lovitură” au dat procurorii conduși de Kovesi în Italia, în fieful mafiei napolitane. De la Luxemburg se arată că biroul EPPO din Napoli cercetează „un posibil caz de fraudă cu fonduri agricole de la UE”, întrucât documentația realizată de un fermier pentru a primi subvenții „a evidenţiat anomalii”: dimensiunea fermei a fost supradimensionată, pe tarla erau alte culturi decât în scripte, iar o clădire aflată în construcţie în incintă, trecută depozit, „pare să fi fost destinată unei vile pentru a găzdui două familii”. Sub comanda lui Kovesi, stilul DNA a fost adoptat de întregul EPPO: depozitul e vilă, rapița e cânepă, , porcul zboară, gîsca împunge, tarlaua are un pogon, nu două. Se pare!. Deocamdată, bietului fermier i s-au pus sub sechestru 160.000 euro, iar procesul se judecă. Nu se știe care va fi verdictul instanței.

Prin acest dosar cu dacă și cu parcă, mafia napolitană care joacă tare pe piața fondurilor europene pentru mediu și cea siciliană, care are teritoriul investițiilor în turism, au primit direct în plex o mare lovitură de la EPPO.

Astfel de exemple arată cât de mare este discrepanța între ce afișează Laura Kovesi, liderul european al zonei EPPO, și cât de stângaci și neproductiv este sistemul acestei procuraturi suprastatale. Creat, se pare special pentru ea, ca recompensă pentru contribuția la distrugerea elitelor naționale românești și eliberarea terenului din politică și afaceri, în care trebuia să rămână doar favoriții sistemului.

Încă un Vodă prin lobodă

OCTAVIAN STIREANU /http://cotidianul.ro/