Dacă ar fi trăit, Marin Preda sau Eugen Barbu ar fi putut să descrie pedanteria unui român ajuns, după un îndelung dat din coate, ambasador la Paris. În țară, omul nostru trăia în două camere modeste printr-un cartier făcut de comuniști. De îndată ce a fost desemnat ambasador în Franța și a ajuns la Paris, a purces la o evaluare a apartamentului său. Nu i-au convenit perdelele, nici vesela și nici cosmeticele uzuale. Ori șampoane și săpunuri Channel ori, în cel mai rău caz, Gucci. Dar cea mai mare belea a venit de la lenjerie. Toată lenjeria de la apartamentul ambasadorului trebuia declasată cu un nivel. Rămînea pentru camerele personalului și pentru cele destinate oaspeților din țară. Pentru apartamentul ambasadorului au fost achiziționate cearşafuri din mătase și trimise la marcare cu monogramă. O fi citit în cărțile despre boieri și milionari sau pur și simplu noul ambasador avea un fix? Pînă la urmă, explicația a ...