Profesorii, acele persoane care încearcă din răsputeri să ne motiveze să venim la ore, să ne stârnească entuziasm pentru chestiile învățate și să nu râdă în hohote când facem greșeli.
Și chiar dacă pare a fi un fapt normal, oportunitatea noastră
de a învăța și accesul la informație este o șansă reală, pe care
însă nu toți o înțeleg.
Un profesor de literatură engleză de la una dintre cele mai
bune universități din România a hotărât ca, înainte de a ieși la
pensie, să adreseze un mesaj destul de usturător studenților,
încercând, pentru ultima dată, să “deschidă ochii digitali ai
copiilor.”
“Pentru ce ați venit aici?
N-aș vrea să strig la voi, pentru că n-are sens, oricum
n-o să mă înțelegeți. Nimeni nu are nevoie de voi aici, stând așa
pe bănci, așteptând o minune și privind plictisiți înainte. Mergeți
acasă, pentru că pierdeți timpul, vă pierdeți viața! Universitatea
e un loc pentru învățat și nu aveți nici un drept să-l împuțiți cu
lenevia voastră. Dacă vreți să învățați, sunteți bineveniți. Dacă
nu, ieșiți afară, nimeni nu vă vrea aici.
Avem o țară plină de imbecili cu studii superioare, care
nici măcar nu știu că America e continent, nu țară. Nu mai avem
nevoie de fantome zombate care vin aici ca să-și ia o diplomă.
Diploma aia poți s-o folosești doar atunci când se termină o
anumită hârtie în casă. Nu vă mințiți pe voi înșivă: mai mult de
jumătate dintre voi vor ajunge să lucreze la o fabrică sau într-un
restaurant, pentru că sunteți lenoși și aroganți!
Sunteți o generație aproape pierdută. Nu
vă interesează nimic, în afară de telefoane și computere și
stomacurile voastre. Aveți o minte putrezită. Poate vă credeți mai
inteligenți decât alții, poate câțiva dintre voi și sunt dar
restul, restul sunteți toți la fel de mediocri. Pentru asta ați și
venit aici – să acumulați cunoștințe, nu să putreziți în bănci! Nu
vă irosiți unica șansă de a ajunge cineva. În epoca contemporană,
unde informația digitală deține puterea, iar mintea umană este
folosită din ce în ce mai rar, voi puteți să luați puterea în
mâinile voastre, dar fără voință și cunoștință, o veți pierde
foarte rapid.
Eu nu vreau să vă țin morală pentru că știu cum e: să ți
se țină morală când ești tânăr și simți că toată lumea e la
picioarele tale. Am fost și eu pe acolo și mi-e familiar
sentimentul dat – nu contează ce studii faci, contează să știi să
te descurci. Dar nu e mereu așa și nimeni n-o să țină cont de
sentimentele voastre interioare sau de cât de bine puteți juca
cărți sau jocuri video atunci când o să vă angajeze. Cunoștințele
vor fi pe primul loc, iar puterea fizică și înfățișarea pe-al
doilea.
Părinții voștri nu vor trăi mereu, trebuie să realizați
asta. Sunteți maturi și nu mai are rost să avem tabu-uri. Da, vor
muri, și veți muri și voi. Dar ei, în comparație cu voi, vor lăsa
ceva în urma lor, ceva cu care vor, cu care trebuie să se
mândrească, și acel ceva sunteți voi. Dacă nu vreți să puneți mâna
pe carte și să vă schimbați spre bine, să acumulați ceva ce, în
comparație cu excesul de hormoni și prietenii de-o noapte, nu va
dispărea niciodată, pentru voi, atunci faceți-o măcar pentru
părinții voștri.
Faceți-o pentru acele persoane care au muncit toată viața
lor pentru ca voi să aveți unde dormi, să aveți ce mânca și să-și
permită acel computer în fața căruia vă pierdeți zilele și nopțile.
Data viitoare când mergi la baie, privește în oglindă și
întreabă-te dacă părinții tăi s-ar mândri cu așa odor. Eu
nu.
Sper ca următoarea noastră întâlnire să aibă loc
într-o bibliotecă, nu restaurant fast-food. Rămâneți cu
bine.”
Sursa: Novapost.ro
