Bucureștiul poate da un răspuns adecvat răspândirii globale a națiunii române

Începând cu 1998, alături de câțiva vizionari ai Vechiului Exil românesc: Doru Novacovici (Franța), Ruxandra Popa, Sanda Budiș (Elveția), Nicolae Popa, Pr. Calciu, Mircea Popescu (SUA), Vlad Cubreacov (din Basarabia exilată cu pământ cu tot) și cu suportul unor entuziaști din țară, majoritatea provenind de la Liga Studenților: Romeo Moțoiu, Viorel Badea, Mugur Vasiliu, Cristian Urse, Marius Bostan, Sandra Pralong, Ștefan Glăvan, Monica Zvirjinschi, Mihaela Crăciun, Marilena Rotaru, studenții de la Centrul Hurmizachi, Eugen Tomac, Diana Postică și Nicolae Todiraș, în guvernările Ciorbea și Radu Vasile a fost demarat un proiect de organizare a unui Departament guvernamental pentru românii de pretutindeni (care s-a înființat nu ușor, dar repede, patronat și de Președintele României, Emil Constantinescu) și există până astăzi ca DRP) și apoi a unui Consiliu de reprezentare a românilor de pretutindeni (inclusiv din Basarabia, Bucovina și Sudul Dunării)…