(amintiri de colecţie) Ca nişte maci înfloriţi într-un lan de grâu, risipeşte Mihai Golescu, argeşean de-al meu, – născut nu făcut director de ziar de când mă ştiu – ,un pâlc de cuvinte ce par fără noimă, la fel cum şi macii răsar neaşteptat în marea de aur a grâului. E bine să opreşti limuzina de serviciu pe marginea şoselei dacă ai inimă de scriitor, să culegi un buchet de „floare de dor”,