Eram în interiorul unui ceas al după amiezii, ieri. Ştergeam cu hârtie de ziare, urmele de pe geam ale norului adus de vânt din vulcanica inimă a insulelor Canare, şi, citeam titlurile în aldine, care parcă se prăvăleau către mine în neştire în numele viitorului evidentent în panică. Doamna Merkel derula înapoi printre aplauze, ca un adevărat artist, filmul mut şi trist al cântecului ei de