Maturizarea noastră intelectuală ca indivizi poate fi urmărită după cum desenăm imagini, hărți sau împrejurimile noastre. Începem cu redări primitive, literale ale trăsăturilor terenului pe care îl vedem în jur și avansăm spre reprezentări tot mai precise și tot mai abstracte ale spațiului geografic și topografic. Progresăm, cu alte cuvinte, de la a desena ceea ce vedem spre a desena ceea ce știm.
Pe măsură ce parcurgem procesul maturizării intelectuale, noi refacem totodată întreaga istorie a cartografiei. Primele hărți ale umanității, zgâriate în noroi cu un băț sau gravate pe o piatră cu altă piatră, erau la fel de rudimentare ca mâzgăliturile țâncilor. Pe urmă, desenele au devenit tot mai realiste, schițând proporțiile reale ale spațiului, un spațiu care se întindea adesea mult dincolo de ceea ce se putea vedea cu ochiul.
Pe măsură ce a mai trecut timpul, realismul a devenit științific atât prin precizie, cât și prin abstractizare. Cartograful a început să utilizeze instrumente sofisticate, precum busola pentru aflarea direcției și teodolitul pentru măsurarea unghiurilor, și să se bazeze pe calcule și formule matematice. În cele din urmă, după încă un salt intelectual, hărțile au început să fie utilizate nu numai pentru a reprezenta vaste arii terestre sau celeste în detalii minuscule, ci ca să exprime idei – un plan de bătălie, analiza răspândirii unei epidemii, o prognoză a creșterii populației. „Procesul intelectual de transformare a experienței în spațiu într-o abstractizare a spațiului este o revoluție în modurile de gândire”, scrie expertul în cartografie Vincent Virga.
Progresele istorice ale cartografiei nu doar au oglindit dezvoltarea mintii omenești. Ele chiar au contribuit la propulsarea și orientarea progreselor intelectuale pe care le-au documentat. Harta este un medium care nu numai depozitează și transmite informații, ci totodată încorporează un anumit mod de vedere și de gândire. Pe măsură ce cartografia a progresat, răspândirea hărților a diseminat și modul distinctiv al cartografului de a percepe și înțelege lumea. Cu cât oamenii au folosit hărțile mai frecvent și mai intensiv, cu atât mințile lor au ajuns să înțeleagă realitatea în termenii hărților.
Influența hărților a mers mult mai departe de utilizarea lor practică în stabilirea hotarelor proprietății și în trasarea drumurilor. „Utilizarea unui spațiu redus ca substitut al celui din realitate”, explică istoricul cartografiei Arthur Robinson, „este în sine un act impresionant”.
Dar și mai impresionant este modul în care harta „a contribuit la evoluția gândirii abstracte” în întregul societății. „Combinația dintre micșorarea realității și construcția unui spațiu analogic este cu adevărat o realizare a gândirii abstracte de rang superior”, scrie Robinson, „deoarece permite descoperirea unor structuri care ar rămâne necunoscute dacă nu ar fi cartografiate”.
Tehnologia hărții i-a dăruit omului o minte nouă și mai pătrunzătoare, mai capabilă să înțeleagă forțele nevăzute care modelează mediul înconjurător și existența sa.
sursa: Nicholas Carr, Superficialii: efectele internetului asupra creierului uman, trad.: Dan Crăciun, București, Publica, 2012
