acolo sus levitează un nor
în poala-i de ceață
stă ascuns capul meu
care concentrează
un gaz incolor
umezeală în umbră
oasele despicate de fulger
calcinate pulsează de dor
o ploaie de gânduri imundă
istovește lumina în dormitor
plutind norul mi-a dat întâlnire
din fire timid, o ceață subțire
aievea sau pură închipuire
pe loc m-a sedus
de la prima vedere
dornic de amor
o contopire vie m-a dus
direct în al nouălea cer
norul aiurit a rămas stingher
s-a lăbărțat, s-a-mprăștiat
precum un balon de săpun
noru-a explodat
din el n-a mai rămas cine știe ce
doar o urmă de latex
antichizat
© Mihaela Chițac, 2021