în poala-i de ceață

stă ascuns capul meu

care concentrează

un gaz incolor

umezeală în umbră

oasele despicate de fulger

calcinate pulsează de dor

o ploaie de gânduri imundă

istovește lumina în dormitor

plutind norul mi-a dat întâlnire

din fire timid, o ceață subțire

aievea sau pură închipuire

pe loc m-a sedus

de la prima vedere

dornic de amor

o contopire vie m-a dus

direct în al nouălea cer

norul aiurit a rămas stingher

s-a lăbărțat, s-a-mprăștiat

precum un balon de săpun

noru-a explodat

din el n-a mai rămas cine știe ce

doar o urmă de latex

antichizat

© Mihaela Chițac, 2021