După ce a fost înviat din morți de Iisus Hristos, Lazăr vorbea foarte puțin și părea mereu îngândurat. Nu povestea niciodată ce a văzut pe „cealaltă lume”. 

Contemporanii săi remarcau că deseori ținea o bomboană în gură și presupuneau că astfel Lazăr încerca să scape de „gustul morții”, pe care reușise să-l simtă, de vreme ce fusese înviat a patra zi de la deces, termen în care corpul uman începe să intre în procesul de descompunere.

Dar a existat o întâmplare care l-a făcut să râdă în hohote până și pe seriosul Lazăr: un olar își înșirase ulcioarele proaspăt făcute la uscat, iar un hoț se furișa și tot fura câte unul.

„Prima dată văd așa ceva! Lut care fură lut!”, ...