Argumentele profesorului Ioan Coman, celebru chirurg urolog din Cluj Napoca, expuse într-un interviu.

Cornel Nistorescu: Dacă ați fi pentru o zi Ministrul Sănătății, care sunt primele trei lucruri care le-ați schimba din acruala Lege a sănătății?

Prof. Ioan Coman: Cam greu într-o singură zi, dar probabil că printr-un orar prelungit aș profita de această funcție pentru a mă adresa în egala măsură celor 3 piloni pe care trebuie să se sprijine activitatea unui ministru al Sănătății.

Primului pilon, pacientul, aș încerca să îi ofer șansa unei decontări reale a serviciului medical care i se acordă, indiferent dacă pacientul se adresează pentru afecțiunea lui unei unități medicale din sistemul de stat sau din cel privat. Consider că pacientul are dreptul să își aleagă medicul și spitalul unde să fie tratat și, prin urmare, asigurarea sa medicală să deconteze fără restricție serviciul medical în locul și la medicul în care pacientul are încredere.

Al doilea pilon, medicul, să beneficieze de o remunerare pentru activitatea sa medicală în funcție de criterii obiective de performanță, iar angajarea sa să fie pe perioada determinată de maximum 5-6 ani, cu evaluare anuală; reînnoirea contractului de colaborare cu spitalul să se facă doar în funcție de îndeplinirea acestor criterii de performanță și de rezultatele evaluărilor pe care acesta le obține pe parcursul anilor din partea pacienților.

Pilonul al treilea, spitalul, să aibă posibilitatea de a câștiga resurse suplimentare de finanțare prin dezvoltarea parteneriatului public-privat, după modelul țărilor occidentale (Italia, Franța, Germania, etc.) . Acolo, în spitalele de stat, pot fi tratați și pacienți privați care plătesc suplimentar pentru dreptul de a-și alege medicul care să îi trateze în spitalul respectiv.

Cornel Nistorescu: Domnule profesor, mă tem că sistemul ar lua foc. Cel puțin în primul moment.

Prof. Ioan Coman: Nu știu. E posibil. Pe urmă, ar înțelege!

Cornel Nistorescu: Credeți că liberalizarea parteneriatului public-privat în sistemul medical ar putea contribui la creșterea calității actului medical din sistemul de stat?

Prof. Ioan Coman: Da, categoric, ar fi o infuzie valorică incontestabilă, iar beneficiarul principal ar fi pacientul. Dotarea spitalelor cu aparatură performantă și personalul medical remunerat corect ar face ca pacientul să beneficieze de standarde înalte de calitate în soluționarea problemei sale medicale.

Cornel Nistorescu: Credeți că medicii care lucrează în sistemul sanitar de stat ar trebui opriți să lucreze în timpul liber în sistemul privat, pentru a evita concurența neloială?

Prof. Ioan Coman: Ar fi corect, dar, pentru moment, sistemul medical din România nu cred că își permite acest „lux”.

Cornel Nistorescu: Considerați că medicii din sistemul de stat sunt azi remunerați corespunzător nivelului lor de pregătire profesională? Sunt ei stimulați să se implice în decizii terapeutice majore, moderne, încărcate de o mare responsabilitate medico-legală?

Prof. Ioan Coman: Deși, în ultimii ani, remunerația medicilor și a personalului medical a fost substanțial îmbunătățită comparativ cu a altor categorii profesionale, există însă o nemulțumire în lumea medicala legată de faptul că salarizarea este uniformă, fapt care nu stimulează asumarea răspunderii pentru cazurile grave și de mare complexitate, nu stimulează competitivitatea, ci mai degrabă neimplicarea și autosuficiența.

Cornel Nistorescu: Ați modifica ceva și ce anume din legea malpraxisului medical?

Prof. Ioan Coman: Aș crește atribuțiile și puterea de decizie a comisiilor de specialitate ale Colegiului Medicilor în soluționarea cazurilor de malpraxis, fiind convins că doar membrii acestora pot evalua corect o anumită situație medicală în care este pusă în discuție competența și implicarea medicului curant.

Cornel Nistorescu: Nu este riscant ca banii de la Casa de Asigurări de Stat să urmeze pacientul indiferent dacă acesta este tratat la stat sau la privat?

Prof. Ioan Coman: Categoric, nu! Consider că este dreptul pacientului să decidă unde dorește să i se dirijeze banii care i-au fost reținuți de-a lungul anilor de muncă, în fond sunt banii pacientului și e dreptul lui să decidă unde dorește sa fie tratat.

Cornel Nistorescu: Ar fi utilă o mai mare responsabilizare a rezidenților în medicină, astfel încât progresiv să poată rezolva pe răspundere proprie cazuri tot mai complexe, pe măsura pregătirii lor progresive de specialitate?

Prof. Ioan Coman: Da, sub îndrumarea cadrelor didactice și pe măsura câștigării experienței în practica medicală atestată la finalul fiecărui an de rezidențiat, medicii rezidenți trebuie învățați să-și asume răspunderea în mod progresiv și nu brusc doar la absolvirea rezidențiatului și în momentul atestării ca medici specialiști.

Cornel Nistorescu: Considerați că managerul unui spital clinic universitar, în care se desfășoară și activitate didactică și de cercetare științifică, ar trebui sa fie obligatoriu un cadru didactic universitar cu competență managerială sau poate fi menținută formula actuală, în care adesea managerul unor asemenea unități medicale nu este nici măcar absolvent al unei facultăți de medicină?

Prof. Ioan Coman: Într-un spital clinic în care pe lângă activitatea medicală se desfășoară și activitate cu studenții și rezidenții în medicină, pentru a evita disfuncționalitățile, cred că este ideal ca managerul spitalului să fie un cadru didactic de prestigiu care și-a dovedit abilitățile manageriale și are competență atestată în acest domeniu.

Cornel Nistorescu: Ce alte măsuri sunt necesare pentru a diminua migrația personalului medical?

Prof. Ioan Coman: Deși remunerația medicilor și a personalului medical a fost substanțial îmbunătățită în ultimii ani comparativ cu a altor categorii profesionale, migrația medicilor și a personalului medical peste hotare continuă, chiar dacă la cote mai reduse. Există diferențe foarte mari între condițiile de muncă din spitalele din România, unele beneficiază de tehnologie la zi, modernă, competitivă, în timp ce altele au o dotare primitivă ce nu permite acordarea unei asistențe medicale de calitate și, prin urmare, nici efectuarea unui serviciu medical care să satisfacă deopotrivă medicul și pacientul. Medicii tineri și asistentele medicale doresc să se perfecționeze în clinici de top, dar nu întotdeauna acest lucru este posibil în țara noastră. Atunci, evident, soluția pe care o au la îndemână este migrația spre spitale din Occident, cu dotare tehnică adecvată, cu experiență profesională în domenii de vârf ale medicinii și care le facilitează însușirea rapidă a procedurilor medicale și devin în scurt timp competitivi în serviciile în care își desfășoară activitatea peste hotare.

Cornel Nistorescu: Școala medicală românească a fost bazată pe influența marilor profesori. Cum ar putea fi continuată tradiția în contextul în care studenții și tinerii absolvenți nu mai au un cult pentru trecut?

Prof. Ioan Coman: Lumea se schimbă, iar tinerii în general privesc mai mult spre viitor decât spre trecut. Trăiesc altfel prezentul decât în urmă cu câteva decenii, dar nu înseamnă ca sunt mai puțin valoroși decât tinerii generațiilor anterioare. Accesul facil la informație, digitalizarea, inteligența artificială, globalizarea își spun cuvântul și în educația și în formarea profesională a tinerelor generații. Totuși, modelul profesional oferit de dascălul bine ancorat în realitate, cu prestigiu în fața studenților, a pacienților și a societății va rămâne în continuare un reper important în formarea și în evoluția profesională a viitorilor medici.

CORNEL NISTORESCU/ http://cotidianul.ro/