Avocatul Radu Chiriță, profesor la Facultatea de Drept a Universității „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca, a întreprins un demers oficial ale cărui concluzii sunt cutremurătoare: în doar cinci ani, între 2010 şi 2015, autoritățile noastre juridice au dispus interceptarea convorbirilor telefonice a circa 300.000 de persoane.

L-am întrebat pe avocatul Gheorghe Piperea cum comentează această situaţie.

Cotidianul: 99,98% din cele peste 100.000 de cereri de interceptări telefonice formulate de procurori în fața instanțelor de judecată au fost aprobate de acestea, conform studiului publicat de avocatul clujean Radu Chiriță. Ce părere aveți despre amploarea acestui fenomen?

Gheorghe Piperea: Trebuie să recunoaștem că amploarea acestui fenomen este extraordinar de mare. Și nu toate instanțele au răspuns solicitării sau au spus că cetățeanul nu are dreptul să fie informat, ceea ce contravine legii. Societatea noastră nu mai este de mult o democrație, este un stat care se bazează pe metode securiste, în care serviciile secrete fac legea. Când ai nu mai puțin de 110.000 de cereri, din moment ce în localități necunoscute, cum este Săveni, au fost 259 de astfel de cereri de interceptări telefonice, trebuie să te întrebi dacă nu cumva în țara asta persoane care, chiar dacă nu au făcut nimic, sunt suspecte că au săvârșit infracțiuni. Vă așteptați să fie vorba despre infracțiuni importante, care se judecă de către instanțe superioare, nu de către judecătorii unde sunt dosare de drept comun. De ce să pui sub ascultare hoți de găini?

− Pentru aceste interceptări telefonice a fost nevoie de personal și aparatură tehnică, ceea ce înseamnă cheltuieli din bani publici.
− Nu rezultă din cifrele publicate câți au fost condamnați. Și dacă nu au fost condamnați înseamnă că au fost cercetați abuziv și s-au cheltuit degeaba foarte mulți bani, cu tehnica de ascultare, monitorizare, bani plătiți de noi. Trebuie să ne întrebăm ce sume s-au cheltuit cu toate aceste interceptări telefonice și care a fost eficiența. E ceva foarte în neregulă, trebuie să punem întrebări pentru că sunt banii contribuabililor, puteam să facem alte lucruri cu ei, să luptăm împotriva criminalității în familie, a criminalității juvenile, prin Internet, lucruri prezente în societatea de azi. Apropo de apărarea societății de infractori: infractorii adevărați rămân liberi, iar noi nu mai suntem protejați. Oamenii se întreabă ce măsuri se iau împotriva agresorilor, de ce un violator este arestat și apoi eliberat, de exemplu. Dacă dispui interceptări telefonice prin care găsești un corupt la 300.000, ce înțelegi? Că în România încă mai persistă metode securiste, încă se dau hotărâri nedrepte, greșite, care încalcă drepturile omului. Și apoi un condamnat pe nedrept dă România în judecată la CEDO, obține despăgubiri pe care tot noi le plătim.

− Ne întrebăm dacă persoanele interceptate au știut că sunt ascultate.
− Legea spune că oamenii trebuie să fie anunțați. Din statistică nu rezultă câți dintre aceștia știu că au fost interceptați. Situația este una reală. Sunt sute de mii de oameni care habar n-au că sunt monitorizați. Nu știi că ești ascultat, multe situații sunt scoase din context. Nu știm și am început să ne temem că, într-o convorbire normală, între doi oameni obișnuiți, apar expresii interpretate greșit de procurori, scoase din context, și te trezești cercetat pentru nimic. Astăzi, în loc să dai cu bâta, e suficient să faci dosar penal. Un dosar penal se face simplu. Radu Chiriță spunea că au fost 4.523 de cereri de mandat, din care unul singur a fost respins. Și ce mai căuta judecătorul acolo? Azi nu mai are niciun sens să revii la practici vechi, anacronice. E mai simplu să urmărești persoana nu doar prin interceptări telefonice, o monitorizezi pe Internet, pe rețelele de socializare, și-i faci dosar penal.

− Credeți că este vorba despre același sistem securist de înainte de ‚89, doar metodele s-au schimbat?
− Pe vremea comunismului sistemul represiv era eficient pentru că ne era frică. Pentru că, de frică, ne pâram între noi pentru fapte reale ori inventate. Aceste lucruri sunt pregnante și acum, la 28 de ani după Revoluție. Majoritatea dosarelor care au fost soluționate se bazează pe denunțuri. Și asta nu este o veste bună. Am ajuns din nou în situația de dinainte de 1989. La manifestațiile de stradă din ianuarie-februarie se striga „DNA să vină să vă ia!“. Asta înseamnă că oamenii sunt de acord cu aceste practici și astăzi. Sunt manipulați și nu-și dau seama, ajung să iubească opresorul, cred că luptă pentru o societate liberă, când se întâmplă de fapt opusul. Oamenii nu au nicio vină că au ieșit în stradă, pur și simplu sunt scoși în stradă ca urmare a unor tactici de manipulare. Mulți au venit pentru a mai discuta, pentru a ieși din monotonie, nu știau de ce se protestează. Vă spun asta pentru că, la un moment dat, deși OUG 13 a fost abrogată, ei tot în stradă erau. Au fost create confuzii atunci și îți dai seama de asta dacă faci un pas în spate și privești lucrurile retrospectiv. A fost derulat un scenariu care s-a desfășurat în perioada 2010-2015, așa cum relevă și acest studiu despre care vorbim. A fost perioada de aur a alianței dintre serviciile secrete. Prin protocoalele pe care le-au făcut, au completat sau chiar au înlocuit legile.

− Zilele astea s-a vorbit și despre arhiva SIPA...

− Se coordonează povestea lui Radu Chiriță cu dosarele SIPA. Acolo nu e vorba despre încălcarea legii de către magistrați, e vorba despre informații despre viața lor personală. Elemente colectate de un sistem securistic împotriva judecătorului. Poate că nu pare mare lucru, judecătorul nu a făcut nimic grav, însă se fac publice lucruri care încalcă dreptul la viață privată și care pot declanșa o catastrofă pentru persoana respectivă. Trebuie să fim speriați și atenți, democrația este pusă la încercare prin aceste activități de tip securist.

Legi modificate în funcție de interese politice
Un hățiș legislativ, cu legi care mai de care mai abuzive, permite autorităților statului să intre cu bocancii mascaților în viața personală a oricui. Fie că vorbim despre Legea 51/1991, modificată anul trecut, sau despre legile 298/2008 și 506/2004, toate au devenit organe de cercetare penală. Acest lucru a fost consfințit prin modificările aduse la Codul de procedură penală. Interceptările la care face referire avocatul clujean se referă la intervalul de timp 2010-2015, dată la care funcționa vechea lege privind siguranța națională.
Varianta veche a Legii 51/1991, art. 13, preciza: „Constituie temei legal pentru a se solicita procurorului, în cazuri justificate, cu respectarea prevederilor Codului de procedură penală, autorizarea efectuării unor acte, în scopul culegerii de informaţii, constând în: interceptarea comunicaţiilor, căutarea unor informaţii, documente sau înscrisuri pentru a căror obţinere este necesar accesul într-un loc, la un obiect sau deschiderea unui obiect; ridicarea şi repunerea la loc a unui obiect sau document, extragerea informaţiilor pe care acestea le conțin, cât şi înregistrarea, copierea sau obţinerea de extrase prin orice procedee; instalarea de obiecte, întreţinerea şi ridicarea acestora din locurile în care au fost depuse“.

Puteri sporite tuturor
OUG, prin care a fost modificată Legea 51/1991, pentru a pune în acord legislaţia cu decizia CCR privind interceptările SRI din anchetele procurorilor, extinde dreptul de a intercepta comunicaţiile în România. Spre deosebire de situaţia de până în 2016, când doar SRI avea acest drept, iar procurorii DNA îşi foloseau propriul serviciu tehnic şi infrastructura tehnică a SRI. După intrarea în vigoare a legii, toate Parchetele au drept de acces la tehnica de interceptare a SRI, în baza unui mandat emis de judecător, beneficiind, totodată, de un corp de poliţişti judiciari, aşa cum are şi DNA, dar şi de dreptul de a-şi înfiinţa propria infrastructură tehnică de interceptări. Modul în care aceste mandate de supraveghere sunt puse în aplicare de procurori şi poliţişti, prin infrastructura SRI de la Centrul Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor, ar urma să fie verificat periodic de un judecător al instanţei supreme. Procurorii DNA, DIICOT, cei ai Parchetului Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie, precum şi cei din structurile de Parchet teritoriale ale Ministerului Public vor avea dreptul să efectueze interceptări ale comunicaţiilor, folosind infrastructura Centrului Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor, administrat de SRI.
Ulterior, în anul 2016, Legea 51/1991 a suferit modificări de substanță, fiind incluși în categoria autorităților care pot intercepta și operatorii de telefonie mobilă și furnizorii de Internet. Astfel, conform variantei modificate a Legii 51/1991, se arată la art. 9: „Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Interne şi Ministerul Justiţiei îşi organizează structuri de informaţii cu atribuţii specifice domeniilor lor de activitate“. De asemenea, autoritățile menționate pot efectua „interceptarea şi înregistrarea comunicaţiilor electronice, efectuate sub orice formă; localizarea, urmărirea şi obţinerea de informaţii prin GPS sau prin alte mijloace tehnice de supraveghere“.

Magistratul asistent la Curtea Constituțională Laura Afrodita Tutunaru a arătat: „Curtea Constituţională a evidenţiat, de principiu, anumite exigenţe care ar trebui să fie aplicabile în orice situaţie care ţine nu numai de obligaţia secretului operaţiunii, ci şi de procedura în sine a acesteia. Aşa fiind, instanţa de contencios constituțional a sancţionat dispoziţiile Legii nr. 298/2008 privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau de reţele publice de comunicare, precum și pentru modificarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, deoarece s-au remarcat anumite deficienţe de natură a afecta viaţa intimă, familială şi privată, secretul corespondenţei şi libertatea de exprimare“.

Informarea persoanei
Tot Codul de procedură penală spune că, „după încetarea măsurii de supraveghere tehnică, procurorul informează, în scris, în cel mult 10 zile, pe fiecare subiect al unui mandat despre măsura de supraveghere tehnică ce a fost luată în privinţa sa“. (E.P.)
La cheremul procurorului
În noul Cod de procedură penală, la art. 142 se spune: „Procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializaţi din cadrul poliţiei ori de alte organe specializate ale statului. Furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice sau furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau de orice tip de comunicare ori de servicii financiare sunt obligaţi să colaboreze cu organele de urmărire penală, cu autorităţile prevăzute la alin. (1), în limitele competenţelor acestora, pentru punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică“.