– Bună ziua, Europa! sună mai bine decît „hello,Europa!”.

După visul plecatului la muncă, răscolește și începe să doară dorința întoarcerii acasă. Poporul european nu-i decît un basm politic, o ficțiune. Pentru noi, mai mult un țărm al făgăduinței idealizat din spatele sîrmei ghimpate. De aproape, arată altfel. Aceleași limbi, aceleași saluturi, același sex, alte reguli, tot dure, alte păcate, aceeași brînză, aceleași șervețele. Dracul îmbrăcat altfel.

Amintirile și obiceiurile de acasă nu se potrivesc cu fanteziile de laborator. Ni se duc odată cu părinții. Idealul românesc, la fel. Idealul european este ca o butaforie de paradă. Frumos, ispititor, utopic. Ceva în lucru.

Parlamentarii români plătiți boierește să joace rolul de actori în piesa statului federal european se întorc la sarmale și își descoperă condiția de figuranți. Vor puțin, pot puțin. Nu decid nimic. Diagnosticele,...