"Și anii se scurg ca frunzele toamna "cad peste umeri șuvoi dezgolit de-ar ști timpul, cu pasul șoptit tribut să ne ceară din tot ce-am trăit... i-am pune în palme, clepsidrele spartedin ele, nisipul să-l facem castelnu-mi trebuie ierni rasfirate în oasevreau să rămân copilul de azi și de ieri.La geam, gutuile coapte surâsul hoinarl-au păstrat între pleoape, amintire în dar să iși verse toamna