„Greva a durat un pic mult”, aceasta este propoziția ieșită din gura unui individ care nu a depășit nivelul unui mediocru director de grădiniță din mediu rural. Îmi cer scuze directorilor de grădiniță care profesează cu un real simț al lucrului bine făcut în acest fel de instituții de învățământ, dar este un compliment: pot avea speranța că mulțimile îi vor propulsa până pe scaunul președințial.

Nervos! Mediatorii sindicali au îndrăznit să plece de la curtea Măriei Sale fără să pecetluiască o înțelegere și asta, în pofida faptului că își rupsese din timpul pe care Carmen îl solicita pentru a-și da cu părerea despre ținuta pe care o va purta în Moldova unde îi așteptau: Maia, Macron, mămăligă fiartă în zer de iaurt după concepție japoneză și, desigur, sturion umplut în sarmale înfășurate cu sârmă în frunză de rododendron. Măria Sa chiar nu poate înțelege că liderii de sindicat nu-s un fel de klauși care iau hotărâri de capul lor, că trebuie să se întoarcă în teritoriu pentru a transmite propunerile, pentru a le refuza sau accepta în urma unui vot al membrilor de sindicat care i-au trimis în vizuina sa. Dar nici nu poți să înțelegi ce gândește el dacă nu trăiești la înălțimea aroganței sale, altitudine de la care poți plana maiestuos chiar și peste atribuțiile constituționale.

Execrabil mandat!

Cetățenii profesori, pe lângă alte categorii profesionale, îndrăznesc cam mult…, chiar să și respire în țara care se vizitează doar lunea, în ședințele de informare de la Cotroceni. Prostanii ăștia de profesori chiar nu înțeleg că România este frecventabilă doar pentru ei, nu și pentru „președintele tuturor românilor” care nu și-a încheiat buchet listu de travel plănuit până la expirarea mandatului. Îi papă timpul!

Speră că va prinde o funcție înaltă după acest mandat, probabil în vreo instituție de anvergura NATO. Pot să pun rămășag că nici măcar în PNL nu va mai avea loc. Va dispărea din istorie așa cum a dispărut Dăncilă.

Paul Bogdan