Președintele Parlamentului iranian, Mohammad Baqer Qalibaf, a făcut recent o declarație controversată, considerând că armatele țărilor Uniunii Europene sunt denumite drept „grupări teroriste”. Această afirmație vine pe fondul deciziei Uniunii Europene de a clasifica Garda Revoluționară Islamică ca organizație teroristă. Această măsură a fost adoptată în contextul celor mai severe represalii din Iran, după 1979, dată la care s-a înființat republica islamică.
Qalibaf și-a exprimat nemulțumirea față de acțiunile europene, subliniind că aceste demersuri sunt contrare intereselor statelor membre ale Uniunii Europene și că sunt influențate de Statele Unite. Acesta susține că europenii nu realizează impactul negativ pe care aceste măsuri îl pot avea asupra relațiilor internaționale și stabilității din zona Orientului Mijlociu. De asemenea, el a făcut apel la unitate în rândul parlamentarilor iranieni pentru a reacționa la această provocare.
Un alt punct important pe care Qalibaf l-a menționat este intenția Parlamentului iranian de a discuta despre expulzarea atașaților militari din statele Uniunii Europene. Această propunere este de natură să accentueze tensiunile dintre Iran și Europa, într-un moment în care relațiile dintre cele două părți sunt deja fragile. Colaborarea cu Ministerul de Externe al Iranului este un element cheie în această strategie, subliniind importanța reacției diplomatice la presiunile externe.
Garda Revoluționară Islamică, (Quds Force) fiind o ramură de elită a forțelor armate iraniene, a fost creată inițial pentru a proteja regimul clerical. De-a lungul timpului, aceasta a dobândit o influență considerabilă în structura de putere din Iran, având un rol esențial în coordonarea forțelor militare și în gestionarea economiei naționale. Această organizație nu doar că controlează resurse economice semnificative, dar joacă și un rol crucial în politica externă a Iranului, având operațiuni și colaborări internaționale în diferite zone de conflict.
Decizia Uniunii Europene de a clasifica Garda Revoluționară ca grupare teroristă este văzută de oficialii iranieni ca o provocare deschisă la adresa suveranității acestei națiuni. Aceasta nu doar că amplifică receptivitatea diplomatică între Iran și Europa, dar sporește și autoprotecția regimului împotriva criticilor interne și externe. Qalibaf, prin afirmațiile sale, caută să mobilizeze opinia publică în favoarea regimului, prezentând acest conflict ca o problemă de securitate națională, mai degrabă decât una de natură politică sau economică.
În concluzie, escaladarea tensiunii dintre Iran și Uniunea Europeană pe tema Gărzii Revoluționare reflectă complexitatea relațiilor internaționale contemporane, unde interesele geopolitice se interpun cu percepțiile ideologice. Eforturile din partea Parlamentului iranian de a contracara acțiunile europene ar putea să conducă la o spirală a escaladării, afectând și mai mult stabilitatea regională.