Nu ştia cum îl cheamă, de unde vine. Nu-l întâlnise niciodată. Dar necunoscut, venea parcă din ea, ca un vers de care-ţi aduci aminte avându-l pe buze înainte de-a şti unde l-ai auzit. – Ionel Teodoreanu

du-mă! pe cărări de munte..

vântul tălpile-mi descrunte,

prin poienile flămânde

,de-ntâlnesc zâne bolânde,

le descânt din taina mea..

nu mă vor șoimanele,

codri-și urlă coarnele,

nici stâncile nu m-aștepte,

să nu murmur a lor trepte,

zorilor ce-ar mesteca..

spintecă tâmpla tăcerii

și mă du-n tăișul verii,

să mă frângă-n ploi de fragi,

tălăngile văii dragi

și-oi surâde ce-mi temea..

du-mă.. pe poteci ascunse

unde basme nu-s deajunse,

nu mă du-n calea oricui

că n-oi spune nimănui

nimic din ce-ar fulgera..

nu mă du-n răscruci de ape,

luna să nu se adape..

însetată să mai stea,

până răpun piaza rea

și-apoi.. mă voi vindeca..

sibilla

„Gaseste persoana care sa te iubeasca datorita defectelor tale si nu in ciuda lor si cand vei gasi pe cineva care sa te iubeasca astfel, ti-ai gasit iubirea vietii.” (Leo Buscaglia)