Iulia Ganea a încetat din viață la 11 ani după accidentul care i-a schimbat tragically destinul și în urma căruia și-a pierdut și copilul nenăscut. Soțul ei, Laurențiu Ganea, a făcut publică vestea decesului printr-un mesaj emoționant, în care a povestit despre lupta, demnitatea și puterea pe care Iulia le-a arătat.
Incidentul din urmă cu mai bine de un deceniu a fost începutul unui calvar. Iulia era în luna a opta de sarcină când a fost lovită pe o trecere de pietoni. Din păcate, micuțul lor, Robert, a supraviețuit doar câteva ore după naștere.
Mesajul soțului său
Laurențiu Ganea a anunțat vestea despre trecerea Iuliei la cele veșnice, amintind de cei 11 ani de luptă continuă:
„Cu regrete, vă informez că astăzi ne luăm rămas-bun de la Iulia Ganea, după 11 ani de suferință și luptă purtată cu o demnitate rară. În urmă cu 11 ani, un accident tragic ne-a schimbat definitiv viața, moment în care l-am pierdut pe fiul nostru drag, Robert. De atunci, Iulia a dus o luptă tăcută, dar curajoasă, fiind pentru noi toți un exemplu de putere.
Pentru mine, ai fost mai mult decât o soție, ai fost cea mai puternică persoană pe care o cunosc. Ai luptat zi de zi fără să te plângi, iar tăria ta ne-a învățat ce înseamnă adevărata speranță.”
Seara care le-a schimbat soarta
În urmă cu 11 ani, Iulia și soțul ei traversau una dintre cele mai fericite perioade ale vieții lor. Așteptau cu nerăbdare să-și întâlnească băiețelul și își făceau planuri pentru viitor. Într-o seară de mai, în timp ce traversa regulamentar pe o trecere de pietoni, Iulia a fost lovită cu putere de către un șofer.
Laurențiu Ganea, salvator de profesie, a fost cel care a acordat primul ajutor până la sosirea echipajelor medicale. Deși Iulia a supraviețuit, bebelușul lor nu a putut fi salvat.
În urma accidentului, Iulia a suferit leziuni neurologice severe. Deși nu a fost în comă, a rămas în stare profund afectată, incapabilă să se miște sau să comunice, complet dependentă de îngrijirea celor din jur.
O luptă continuă timp de 11 ani
Timp de peste un deceniu, Iulia a necesitat supraveghere constantă. A fost hrănită prin sondă gastrică, a urmat terapie zilnică și a necesitat îngrijire permanentă.
Cu câțiva ani în urmă, soțul ei descria realitatea cruntă a fiecărei zile:
„Facem recuperare zilnică cu kinetoterapeuți și consultăm specialiști, dar pronosticurile nu sunt încurajatoare. Cu cât trece timpul, șansele scad. Speranța moare ultima și luptăm până la ultima șansă.
Este o muncă constantă: trebuie întoarsă la fiecare două ore, hrănită, tratată, mutată între pat și aparatele de recuperare.
Pentru familie, fiecare zi a însemnat efort fizic și emoțional, dar și o dovadă de devotament și dragoste necondiționată.
Încheierea unei lupte, nu a iubirii
Decesul Iuliei Ganea încheie o perioadă de 11 ani marcați de suferință, dar și de o solidaritate rară. Povestea ei rămâne una despre fragilitatea vieții, despre pierdere, dar și despre puterea legăturilor familiale.
Rămâne amintirea unei femei care a dus o luptă tăcută și a unei iubiri care nu a cedat nici măcar în cele mai dificile momente.