Aveam 18 ani când am visat-o! De ziua mea, de majorat.

M-am culcat dimineaţă la şapte, când s-a spart cheful. Eram turtă!

Ce-nseamnă turtă? Adică... turtă, de la palincă, vin şi coniac... ţigările au fost tocate mărunt toată noaptea, ţigări Diplomat şi BT dar avusesem şi câteva pachete de Marlboro şi de LM cu cascada! Unul din bunii mei prieteni mi-a adus un pachet de Astor iar altul, un pacheţel cu şase trabucuri.

Ca băieţii la 18 ani într-un unic chef! Fetele nu fumau. Erau alte vremuri!

Am dormit la grămadă cu alţi prieteni, unii în pat, alţii pe jos pe covor.

Atunci am visat-o!

Roşcată cu şuviţe verzi şi ochi verzi-violeţi. Ochii ei râdeau! Ba eram gata să fac pariu că un ochi era roşu şi celălalt violet!

La prânz, când încercam să ne dregem cu o zamă acră ca-n Ardeal, le-am spus prietenilor ce-am visat!

- Du-te mă de-aici, doar nu ne spui nouă c-ai visat colorat. Nu ştii oare că visele sunt alb-negru? Oricum n-au culoare!

- Măi băieţi, jur că aşa am visat.

- Să orbesc de te mint, intervine bunul meu prieten G, eu te cred, odată şi eu am păţit aşa şi-am visat colorat.

Mi-au sugerat să merg la o ghicitoare.

Aşa am făcut şi spre seară m-am dus în cartierul ţiganilor la o ghicitoare.

Baba, să fii avut 80 ani zic eu, mi-a cerut să-nchid ochii, mi-a pus o năframă pe cap şi, pe mâna mea întinsă cu palma deschisă-n sus, mi-a picurat ceva dintr-o sticluţă!

Apoi a luat globul de sticlă şi privindu-l mi-a spus:

- Ridică-ţi năframa de pe ochi şi uită-te la glob.

Ardeau lumânări şi beţe cu un parfum greu mirositor. Priveam globul şi-o priveam pe babă. Faţa ei zbârcită te înspăimânta.

A tuşit greu de două ori, de la fumul de mahorcă şi mi-a zis:

- Vei alerga toată viaţa după ea, caut-o, caut-o! Nu-ţi pot spune unde e dar o vei căuta toată viaţa! E aşa ca în vis, cu părul roşu şi verde şi ochii precum indigoul. Ştii ce-i ăia indigo?

- Da, normal că ştiu!

- Ei, aşa e ea, dar cu ochi schimbători, când verzi, când indigo şi dacă o superi face ochii roşii! Ochii ei stăpânesc şi râd. Acolo e puterea ei, în ochi, asta înseamnă ochi roşii! Dacă vei pica sub stăpânirea lor, nu mai ieşi! Caut-o şi fugi!

- Ce-mi spui să fac? Ce-i asta, s-o caut şi să fug? De ce s-o mai caut dacă trebuie să fug? Unde-o găsesc, ce nume are? Ce va fi ea-n viaţa mea?

- Stai aşa, zise baba şi a început o incantaţie privind globul. Formule magice numai de ea ştiute! Apoi a continuat:

- Numele ei e Zakalina sau aşa ceva, e clar că nu-i de-aici!

- Va fi soţia mea? Ea va fi soţia mea? Am întrebat-o eu.

- Tu nu ştii ce-i aia soţie, acum asta ţi se năzare? Dar o doreşti pe ea şi-o vei căuta. Ştii tu ce-nseamnă soţie?

- Nu ştiu, de unde să ştiu? Dar aşa am visat, că-mi va fi soţie!

- Poate-o cheamă Ana sau Zakalina, înţelegi copile?

Mă cam deranja că-mi zicea copile, eu tocmai avusesem majoratul! Îmi părea rău că venisem la babă, acum ea ştia că m-am îndrăgostit de-un vis.

- Copile, înţelegi tu ce-nseamnă c-o cheamă Ana sau Zakalina?

- Nu chiar, adică sunt două nume, nu?

- Nu băiatule, înseamnă că de la A la Z poate s-o cheme oricum. Caută. Aşa-ţi va fi viaţa, să cauţi!

Mă-ntrebam pe bună dreptate de unde ştia baba alfabetul dacă ea nu ştia să scrie? M-am hotărât brusc să-i spun ce gândesc, aşa cel puţin voi afla mai multe.

- Spune-mi mai clar, nu-nţeleg. Ea, cea din vis, va fi soţia mea, vom avea familie sau rămâne doar iubita mea? O găsesc sau nu? Unde să merg?

- Nu vei merge niciunde, drumurile tale te vor îndrepta spre ea, o vei găsi. Dar când te vei bucura mai mult de ea, ochiul indigo devine roşu şi-o vei pierde, se va ascunde sub altă înfăţişare! Şi tu vei căuta, vei căuta! O vei găsi iar, veţi gusta din fericire până când ochiul roşu va face semn şi tot aşa... Ăsta-ţi va fi destinul în dragoste!

***

M-a cam indispus baba cu viziunile ei. Eram pe-o terasă cu prietenii mei şi le-am povestit de-a fir a păr ce-am făcut la ghicitoare.

- Măi Mircea, să orbesc de te mint, tare proşti sunteţi măi cu toţii! Păi de banii ăia luam o ladă de bere măi.

- Nu mi-a luat bani. I-am plătit numai beţele arse şi picăturile de ulei şi de parfum. Mi-a spus să-mi caut sortita, adică mai corect spus soarta, consoarta!

- No, treaba ta, caută băiatule!

***

Ani de zile m-a marcat imaginea ei, fata din vis!

Aveam 44 ani când am întâlnit-o! Eram în Bruxelles, în apropiere de Grand Place! Eram cazat la Hotel Carrefour de l'Europe şi ieşisem la o mică plimbare. În apropierea statuii simbol Manneken-pis (băiatul care face pipi), am privit spre un restaurant, un pub. Prin vitrina mare am zărit-o la masă, servea o felie de tort. Da, chiar aşa, o femeie singură la masă într-un restaurant. La noi e cam greu să vezi asemenea imagine dar acolo era normal.

Fără să mai ţin cont de nimeni, călcând hotărât pavajul de piatră cubică, m-am apropiat de vitrina pubului privind-o.

Ea a ridicat privirea spre mine, s-a uitat mirată, apoi cu teamă şi-ntrebare. Am salutat din cap cu un "Hello" şi mi-a răspuns din ochi. Eram pironit la geam. Nu ştiu dacă frumuseţea ei îngheţa totul în jur sau imaginea visului meu era aşa. Am pus mâna pe geam într-un gest de apropiere. Ea a rămas nemişcată!

Apoi, am început să mă apropii de uşa pubului, ţinând degetele pe geam. Eram hipnotizat.

M-am apropiat de masa ei. Deşi în pub era destulă lume, nu mă privea nimeni în afara ei. Mi se încleştase gura! Am înclinat capul în semn de salut şi-am murmurat "Bonjour madame". Ţinuta ei impecabilă, parfumul fin şi discret, machiajul în ton cu ziua şi hainele m-au ţintuit în faţa ei la doi metri. Părul roşcat cu şuviţe verzi şi ochii violeţi. Un violet violent! Superba femeie de 25 sau 35 de ani. De unde să ştii?

Mi-a privit ecusonul din piept! Steagul României se aseamănă cu cel belgian! Pe ecusonul meu scria însă Roumanie.

"Bonjour monsieur"

M-am prezentat şi-am cerut permisiunea să iau loc la masa ei. I-am sărutat mâna printr-o atingere uşoară.

"Vă rog, luaţi loc domnule"

Discutam în franceză.

"Jaquelline, domnule, numele meu e Jaquelline!"

În automatul din mintea mea s-au auzit rotiţele şi au picat trei de şapte. Eram câştigător! Ceea ce-mi spusese ghicitoarea cu 26 de ani în urmă, Zakalina, era de fapt Jaquelline.

"Jaquelline, vă caut de 26 de ani!"

Vorbele noastre erau şoptite iar mâna ei era în palmele mele. Ochi în ochi şi cuvinte şoptite.

"Eu vă aştept numai de 12 ani, mi se vorbise despre dumneavoastră dar numele era altul, Edward"

"Jaquelline, aveţi dreptate, Edward e numele meu de scenă! Chiar aşa, Edward!"

Nu-mi luam ochii de la ea şi nici nu voiam asta.

Ce-mi prezisese baba?

C-o voi găsi dar o voi pierde, că voi pica sub stăpânirea privirii ei?

Ce mai conta asta?

Lasă-mă să-ţi gust dulcea otravă dar să fie-ntr-un pocal de aur. Unicul joc, unica şansă! Eu aleg!

Am întins mâna şi i-am atins umărul şi gâtul. Era reală, era acolo.

"Existaţi Jaquelline. Sunteţi reală!"

Mi-a prins palma între palmele ei şi masându-mi uşor degetele, s-a aplecat spre mine şoptindu-mi:

- V-am aşteptat Edward!

Urmareste proza scurta | scenarii | carte