Mi-e dor de cursurile față în față și de energia care apare din interacțiunile umane.
De exemplu, cum niciodată nu țin minte numele fiecărui cursant din prima, jocul de tip ice breaking preferat este ca, înainte de a ne prezenta la începutul unei sesiuni de training, fiecare să-și scrie pe un bilețel (ecuson) prenumele, precedat de un adjectiv care crede că este reprezentativ pentru propria persoană, adjectiv care să înceapă cu aceeași literă cu prenumele.
Unii se blochează pe moment (ca Xenia, de exemplu, care a rezolvat totuși creativ problema de a găsi un adjectiv care să înceapă cu x!), alții se blochează pentru că le este greu să aleagă din mai multe variante sau vor să găsească un sinonim pentru adjectivul dorit, care nu începe cu litera potrivită.
Apoi fiecare povestește despre alegerea adjectivului și spune de ce îi este specific, nefiind vorba despre o prezentare standard (mă numesc …, mă ocup cu …, doresc să… etc.), ci un scurt exercițiu de exprimare a propriei personalități, de rezolvare promptă a unei probleme și de control asupra reacției la o cerere neașteptată.
Este un joc simplu, în același timp un moment de introspecție pentru participanți, o ancoră de memorie pentru trainer și o ocazie de a stabili niște legături instantanee între participanți, mai ales în cazul cursurilor deschise, cu participanți care nu se cunosc între ei de dinainte.
Cine are alte exemple de jocuri și joculețe de câteva minute, cu impact puternic asupra dinamicii grupului?