Continuare de AICI
Atenționare: Nu sînt nutriționist!
Nu am niciun fel de calificare în acest domeniu,
dar am luptele mele cu greutatea,
un război greu, cu bătălii pierdute și unele cîștigate.
Informațiile care urmează nu sînt informații medicale,
științifice, ci doar o perspectivă asupra propriilor lupte.
Poate folosește cuiva.
Articolul acesta este scris după pierderea celor 20 de kg pomenite AICI. Așa cum vă spuneam, întotdeauna am avut probleme cu greutatea, dar mai ales după ce mi-am încheiat viața sportivă. În copilărie am fost dolofănel, apoi a urmat adolescența, sportul. Cînd m-am căsătorit aveam 56 de kg la 168 cm înălțime. După ce am fost în Statele Unite la o bursă de studii, m-am îngrășat 12 kg în 10 săptămîni. Atunci totul a luat-o razna. M-am oprit din orice fel de mișcare și am migrat între bibliotecă, dormitor și sala de mese. Curînd am ajuns la 80 de kg, apoi, după perioade de stress intens, scris la teza de doctorat, luat carnet, cumpărat mașină, cîntarul mi-a rînjit cu maximul cît am văzut vreodată: 106, apoi 107 și într-o bună zi … 110 kg. În acea perioadă am făcut fibrilație atrială paroxistică pentru 20 de ore și m-am speriat. După perioade în care am reluat din nou mișcarea, am ajuns să pierd pînă la 25 de kg.
În urmă cu 8 ani ajunsesem din nou la 80 de kg și făceam o performanță de invidiat pentru vîrsta (44 de ani), greutatea de la acea oră și condiția mea de sănătate: 400 de km în 24 de ore cu bicicleta, performanță de care sînt mîndru pînă în ziua de astăzi.
În urmă cu 2 ani am avut o accidentare și, pentru că din nou m-am dat jos de pe bicicletă, cîntarul a început din nou să arate cifre din ce în ce mai mari.
În februarie-martie anul acesta (2023), prietenul meu cel mai bun, medic de profesie, a făcut un sacrificiu imens. Și-a lăsat cabinetul pentru două săptămîni, și-a luat bilet de avion și a venit din Canada pînă la mine acasă ca să mă repună pe roți. A fost o experiență fascinantă și a funcționat. Kilogramele s-au dus în jos și încă se pierd. Ținta? 75 de kilograme în următoarele cîteva luni.
Ce lecții am învățat din toată această perioadă?
1. Motivația. De ce să îți păstrezi sau să te lupți să dai kilogramele jos? Pentru imagine? Pentru a te simți bine în pielea ta? Pentru sănătate? Pentru o viață mai comodă din punct de vedere fizic? Niciuna dintre acestea nu mă pun în mișcare. Pentru mine motivația cea mai arzătoare este dragostea față de Natalia. Nu voi povesti aici, dar un alt medic, fost misionar în China pentru 40 de ani, mi-a deschis ochii asupra acestui lucru: ”Îți iubești soția? Dacă da, știm amîndoi că nu putem să ne prelungim viața, dar putem lucra asupra calității ultimilor ani. Fă-i cadou soției tale anii de bătrînețe mai mobil, mai sănătos, fără cadru, cărucior … Ai văzut că nu există bătrîni grași? Obezul nu îmbătrînește mult …” Acesta a fost mesajul lui. Altă motivație? Trupul creștinului este ”templu al Duhului Sfînt”, nu depozit de alimente și apoi, pînă la urmă, ”înfrînarea poftelor” este parte din roada Duhului Sfînt și postul este una dintre disciplinele spirituale creștine esențiale.
2. Metodele. Am încercat tot ce se poate: regim disociat, am fost vegan, am fost vegetarian, am stat nemîncat 170 de ore, am ținut megaposturi de cîte 48 și 72 de ore de mai multe ori pe an. Am luat tot felul de ceaiuri, pastile, fibre, tot felul de soluții, unele aveau aspect de muci, altele arătau de parcă ar mai fi fost mîncate o dată … Tot timpul eram obsedat de oră, cantitate, consistență, calorii … Am încercat cam tot ce se poate. Nu cred că este cură pe piața dietelor din ultimii 15-20 de ani, pe care să nu o fi încercat. În dreptul meu postul intermitent și o hrană omnivoră, echilibrată, cu disocieri pe lungă durată, a funcționat cel mai bine. Ce înseamnă asta? Ultima masă pe la ora 19.00 seara. Prima, undeva în jurul orei 11.00-12.00, pe cînd îmi termin cursurile. Deci două mese pe zi. Ce mîncăm? Ce își amintește corpul meu că a mîncat în ultimele două mii de ani în zona noastră, ce este la îndemînă geografic și sezonier. Să ne imaginăm că vînăm și nu avem frigider: o săptămînă numai carne. Apoi vara și toamna, abundență de fructe și legume. Simplu: bunul simț și simțul măsurii formează cleștele în care ne așezăm gîtul.
Citește articolul complet AICI pe Edictum Dei
