Povestea tramvaielor pentru Capitală devine și mai de poveste. Și mai emblematică pentru lumea noastră bezmetică și plină de ifose. Într-un mandat politic nu se poate face nimic împotriva titularului. El dictează direcția, cîștigătorii, promovații și tot el șterge contractele neconvenabile. Următorul o ia de la capăt. Totdeauna se găsesc susținători. Dacă Firea voia să anuleze un proiect de statuie, chiar contractat, apela la presă. Scriu ziarele că proiectul este nasol. Super argument să întrerupă contractul. Restul nu contează. Rezultă bani pentru altceva. La fel și cu tramvaiele. A vrut Firea să aducă tramvaie turcești în Capitală? A găsit o soluție. Procesul de desemnare cu orice preț al unui constructor turc poate fi socotit un model de achiziție într-o lume haotică.

Cu toate contestațiile și cu toate procesele și deciziile definitive, războiul public împotriva unui producător român continuă cu încrâncenare. Întîi a fost campania de proteste construită pe știrea că tramvaiele sunt prea lungi și stațiile prea scurte. Acum că sunt prea lungi și motoarele prea slabe. Orice pentru a bloca sau măcar compromite un producător român spre a face loc unui producător din Turcia, mare performer tehnologic, care atinge performanțe de la baclavale, la rachete.

Cred că ne apropiem de o societate brauniană greu de explicat. Dar și de tratat. Fiecare are o părere. Dacă n-o are este flămînd sau interesat. Sau dispus să o aibă. Să-i ofere cineva un punct de sprijin și să începă să miște într-o direcțe. Nu contează de unde și încotro. Nu contează ce strică și ce încurcă. Dacă mai și iese ceva, cu atît mai bine!

Cazul Astra Vagoane Călători contrat în fel și chip chiar de români pentru a face loc tramvaielor importate din Turcia este cel mai grăitor exemplu al războiului româno-român. Pentru nimic, doar de amorul artei sau cine știe, pentru o bomboană sau o gumiță de mestecat. În cîteva ore tot peisajul media din țară s-a împestrițat cu vestea că tramvaiele de Arad au motoare mai slabe decît în contract. O duduie care nu face diferența între cheia tubulară și cea inbus de 17 vrea să salveze bucureștenii de la o eroare sau de la nerespectarea unui parametru tehnic. Dumnezeu știe de la ce, dar s-a avîntat și ea în ciorba parametrilor de nivel jurnalistic și ne-a livrat o bombă de bucătărie, agățând-o pe pereții de la Economedia, noua cămară a celor de la G4Media.Iacătă-o:

Exclusiv: Tramvaiele pe care Primăria Capitalei le-a cumpărat de la Astra Arad au venit cu motoare mai mici, de 100 kW, deși constructorul a specificat o putere de 120kW

Cum nu văd nici o legătură între Gabriela Firea și Economedia, decît în materie de gîndire, nu-mi rămîne decît să reproduc un înscris de la Siemens care ar putea ajuta la fîsîirea ”bombei”:

Probabil că valul cu motoarele Siemens ridiculizate de motoarele turcești va trece destul de repede. Dar bătălia de a aduce tramvaie turcești în Capitală continuă. Miza este atît de mare încît unii par a fi gata să riște și o plîngere la DNA și o prăbușire definitivă. Ei vor să demonstreze că vagoanele din Bosfor sunt mai bune și mai frumoase și cu roți pingelite și cu aripi de partid!

Și nu numai atît!

CORNEL NISTORESCU / http://cotidianul.ro/