Sistemul politic românesc se perfecționează cu fiecare zi care trece. Oameni mai slabi, mai agățați, mai ușor de manevrat ocupă poziții din ce în ce mai importante. Progresul nostru este inexplicabil. Obținem rezultate din ce în ce mai bune cu oameni din ce în ce mai slabi. Cu un trecut prin universitate ca gîsca prin apă, am avut la industrie un om care nu știe ce-i aia o cheie de 19-22 și cum funcționează un atelier de întreținere. O diplomă la o universitate scoasă din spuma mării nu face față nici pe un scaun de secretar de primărie comunală. Și acolo trebuie să ai habar de legislație, să știi de acte și să pricepi mersul lumii necăjite.
Ce merite are Mihai Tudose? Ce performanțe a înregistrat marele nostru economist? Ce studii? Ce lucrări? Ce experiență? PSD-ul ne-a pus în fața unui om care nu depășește opera lui Liviu Dragnea. Nu pot să cred că Mihai Tudose a fost inclus de două ori în guverne PSD! Dimpotrivă, a fost aproape cam în tot atîtea ca și Liviu Dragnea sau Victor Ponta. Adică face parte din categoria omului nou propus de PSD. Școală pe genunchi, cu ani terminați cu ochii întredeschiși, prezent și pe la cursuri de perfecționare sau de lustruit, legături strînse cu SRI, profesor într-o academie bună pentru Onțanu, care se poate lăuda cu foarte mulți semianalfabeți dotați cu diplomă. Academiile lui Oprea și Dîncu, ale lui Maior și Coldea au produs aceste caricaturi de profesioniști. În baza patalamalei, absolvenții școlilor fără școală pun stăpînire pe posturile-cheie și pe dregătoriile României. Fenomenul se amplifică mereu. Statul se bazează pe oameni tot mai slabi, tot mai agresivi, cu pretenții tot mai mari.
Contrafacerea instituțiilor românești vine de fapt din contrafacerea profesioniștilor. Iar fenomenul este ireversibil. De neoprit. Parcă duce la o transformare a serviciilor secrete în partide politice. Partidul SRI – de dreapta, filoamerican, partidul SIE – filogerman, partidul SPP – naționalist-patriotic, partidul sau televiziunea DGIPI – ziarul informațiilor militare etc. Măcar să ne știm într-o parte și să recunoaștem ușor căprăriile pe care se împarte puterea.
Am izbutit să integrăm toate slăbiciunile României comuniste în Uniunea Europeană și în NATO? Din mămăligă am făcut aur, din ofițeri, funcționari și experți, din turnători și informatori, consultanți, chiar ambasadori și doctori docenți, oameni de afaceri și dascăli cu pretenții. Dintr-un maseur de la un centru de sănătate, România a făcut profesor și director de spital, manager și ginere cu pretenții. Procesul acesta al oamenilor cu dublă comandă, cu dublu statut, cu dublă condiție, continuă ca într-un spectacol cu măști. Felul în care Liviu Dragnea l-a apărat sau l-a scuzat, sau l-a acoperit pe Mihai Tudose, ține de mediocritatea absolută instalată la vîrful PSD. De la prietenia dintre Victor Ponta și Crin Antonescu livrată populației ca fundament al USL, s-a ajuns astăzi la povești de adormit copiii. Ce-a spus Liviu Dragnea în apărarea lui Mihai Tudose poate intra în antologia judecăților de tip Bulă. Mai jos nu se poate decît cu un fel de „Lăsați-l, măi fraților, că-i de-al nostru!“.
Am reușit ca nicăieri. Nici polonezii, nici ungurii, nici cehii n-au atins o asemenea performanță. Am făcut din ofițeri și colaboratori niște democrați simandicoși. Uneori plini de ifose și tupeu. Așa cum prin anii 1950 unii legionari strînși cu ușa s-au convertit în comuniști fanatici, la fel, după 1990, comuniștii speriaţi de prăbușirea Epocii de Aur s-au înrolat în primele rînduri ale revoluționarilor și între cei mai vajnici constructori ai democrației. În cele din urmă, foștii slujitori ai sistemului totalitar pot avea chiar pretenții. Cine a făcut democrația din România? Americanii? Nemții sau NATO? Uniunea Europeană? Băieți, să vă intre bine în cap, tot ei au făcut-o. Cei care ne conduc astăzi sau odraslele lor. Nu cumva tot ei, care știu bine ce-a fost comunismul? Nu ei au prefăcut comunismul în această democrație de ocazie și în acest „capitalism de cumetrie“? Au condus procesul cei care au fugit din țară sau cei care au plecat la muncă? Pardon! Metamorfoza aceasta chinuită este opera lor. Că au cîștigat bani și au pus mîna pe proprietăți, ce dacă? Doar nu voiați să o facă pe gratis sau cu bani de acasă!
Bomba lui Nistorescu: Iohannis, colonel acoperit al serviciilor secrete
Una dintre cele mai grele figuri ale presei autohtone, unse cu toate alifiile, cum se spune popular, l-am numit pe Cornel Nistorescu, aruncă o bombă de proporții în ultimul său editorial din Cotidianul, afirmînd că actualul președinte e, ca și predecesorul său, ofițer acoperit al serviciilor secrete. Ba, Nistorescu îi devoalează și gradul: colonel.
”Președintele are o problemă serioasă doar cu cei care îl încurcă. În rest, pace bună și somn ușor!” afirmă Nistorescu despre Iohannis, într-un material extrem de înțepător la adresa acestuia.
”Eu unul credeam că legăturile sale cu Germania și mai vechile sale relații cu Jean-Claude Juncker, președintele Comisiei Europene, îi vor permite să comunice mai ușor și să afle cam ce se pune la cale și cum am putea să ne poziționăm. Abia acum ne dăm seama că Iohannis n-are la cine suna nici în Germania, nici în Luxemburg și nici la Uniunea Europeană. Și că se poziționează și el ca și Train Băsescu. Adică după instinct, după fler, după nevoi și după sentimente. Mai simplu – după ureche” scrie analistul.
”O altă mișcare ”subtilă” a președintelui a fost să ceară pentru a treia oară demisia premierului. Câtă vreme Iohannis nu suflă o vorbă despre cele patru dosare ale lui Vasile Blaga în care este vorba de milioane de euro bani negri nu văd de ce m-aș omorî cu scuturarea lui Victor Ponta. Cazul său pare instrumentat pentru a dirija jocul politic spre o debarcare a guvernului și la instalarea unui ”guvern al meu”. Câți bani negri dislocați din bugetul public au vărsat PDL-ii în conturi proprii și în campaniile electorale? Președintele Iohannis n-ar auzi nici mort o asemenea întrebare. Vlad Moisescu, cel investigat usor-ușor de procurori, a fost omul cu panourile din campania electorală pentru Klaus Iohannis. Zice președintele ceva despre el și despre cazurile păstrate de DNA sub un mare preș al anticorupției?
Ce om delicat și discret este neamțul când e vorba de colegii săi de partid!? Și ce balaur neodihnit este cu Victor Ponta care nu demisionează!
Nu vreau să fac din Victor Ponta un erou. E doar o victimă a trufiei sale. Și el ca și Liviu Dragnea gândesc conducerea PSD-ului ca pe o instrucție cu un pluton. Uneori li se pare că și țara ar trebui să execute câte un salt înainte. Din acest punct de vedere nu este nici o diferență între fostul și actualul lider. Ba, după cum președintele insistă militărește pe demisia căprarului încăpățânat se văd originile sale de colonel” afirmă Nistorescu.
Din categoria:Politica