La început am crezut în politicieni. Un deceniu, două, două și jumătate! M-am înșelat destul. Acum nu-i mai cred nici dacă se ard singuri cu fierul roșu. L-am crezut pe Iohannis. Regret. Biografia mea de ardelean m-a dus în relație cu destui nemți. Am lucrat cu cei de la Grupul Bertelsmann și totul a decurs ireproșabil. Este adevărat că n-am lucrat cu sași. Dar pe Iohannis l-am crezut. Nici nu știam că imaginea Sibiului, devenită un fel de mit, nu i se datorează decît în parte. Culmea este că l-am crezut capabil să declanșeze o schimbare și în PNL. De unde să-mi imaginez că el se poartă mai rău decît ceilalți liberali? Adică nepăsător. Și din cînd în cînd și mai subiectiv. Dacă m-ar fi tăiat cineva cu lama, nu aș fi acceptat că Iohannis este capabil să-i spună ministrului de Externe al României, exact acum, cînd într-o Eu...