„Pune-ți imaginația la lucru pentru câteva momente. Imaginează-ți că viața ta s-a încheiat și ești condus într-o cameră mică. Sunt două scaune în acea cameră, unul pentru tine și unul pentru Dumnezeu (scaunul cel mai mare) și mai este în cameră și un videocasetofon (proiector). Dumnezeu introduce o casetă în videocasetofon. Pe casetă scrie numele tău și are o etichetă pe care scrie „Ce ar fi putut fi”.

Imaginează-ți că vezi pe casetă tot ceea ce ar fi putut face Dumnezeu cu viața ta dacă I-ai fi dat voie.

Imaginează-ți că vezi ce ar fi putut face cu resursele tale financiare dacă ai fi avut încredere în El și ai fi fost generos. Imaginează-ți că vezi ce ar fi putut face cu talentele tale dacă te-ai fi încrezut în El într-atât încât să îndrăznești. Imaginează-ți că vezi ce ar fi putut face cu relațiile tale dacă te-ai fi încrezut în El într-atât încât să fii cu totul loial și cu totul iubitor. Imaginează-ți că vezi ce ar fi putut face cu caracterul tău, dacă ai fi îndrăznit să-ți mărturiseștipăcatele,să recunoști ispita și să cauți creșterea.

Nu știu dacă Dumnezeu ne va arăta fiecăruia dintre noi o astfel de casetă. dar știu că dacă mă gândesc serios la cât de departe suntde ceea ce aș fi putut deveni, îmivine să-mi smulgpărul din cap.

DAR mai știu că vreau ca viața mea să ajungă cât mai aproape de viața pe care mi-a pregătit-o Dumnezeu. Știu că aceasta e singura mea șansă și știu că vreau să micșorez cât pot prăpastia dintre ce voi fi și ce aș fi putut să fiu. Știu că, atâta timp cât trăiesc, nu este prea târziu - pentru că am ziua de azi. Știu că vreau să îi cer lui Dumnezeu porunci, nu garanții, pentru că atunci când Dumnezeu poruncește, El dă și puterea necesară. (Sfântul Ieronim spunea „Tu poruncești și apele se fac ca piatra.”) Și știu că într-o zi voi vedea că a meritat.”